Iubesc
și urăsc viața în egală măsură. O iubesc pentru oamenii pe care mi i-a oferit,
pentru bunicii pe care i-am avut, pentru acea mână de oameni de calitate pe
care îi cunosc. Iubesc viața pentru ceea ce am învățat, pentru reușitele pe
care mi le-a scos în cale, pentru acele momente unice petrecute în jurul unui
foc de tabără, râzând și fredonând cântece de munte. Iubesc viața pentru ceea
ce m-a făcut să simt: libertate, prietenie, bucurie, dar, mai cu seamă,
dragoste. Mi-a arătat că dragostea nu înseamnă doar noi... înseamnă grijă,
respect,atenție,sprijin, înțelegere, fidelitate, comunicare. Iubesc viața
pentru fiecare apus și răsărit, pentru prima zăpadă a fiecărui an, pentru
fiecare primăvară... Și da, îmi repet toate aceste lucruri în momentul în care
mă face s-o urăsc pentru toate lacrimile, suferințele, oamenii pe care i-am
pierdut...pentru tot ce mi-a luat și pentru fiecare palmă pe care mi-a dat-o.
Paie culturale
Nu-s enciclopedie. Sau om care să știe. Dar, stând la o șuetă; Am scos din eprubetă; Trei paie de cultură.
Și niscaiva untură. Apoi, am dat un log. Și am creat un blog! Enjoy! Sper că vă place;) Altul nu voi mai face:))
sâmbătă, 25 ianuarie 2014
duminică, 15 decembrie 2013
Un vis fără aripi
De ceva vreme mă tot codesc și mă tot sucesc în privința
povestirii unei întâmplări...a unei lecții de viață care, ar trebui spusă și,
totuși, stau pe gânduri căci nu știu cum s-o etalez pentru a fi înțeleasă pe
măsură.
Vreau să vă spun povestea unei simple puștoaice, al cărei
vis era acela de a escalada munții, de a cuceri înălțimile, de a ajunge
departe. Nu îi voi dezvălui identitatea. În plus, consider că doar ea are
dreptul acesta, nimeni altcineva.
Spunea adeseori: ”Pe munte mă simt liberă...simt viața
cum pulsează în mine...mă simt puternică”.
duminică, 11 august 2013
Cum să vă păziți pielea în fața animalelor sălbatice
Evident,
marea temere a oamenilor sunt urșii... Dar, să nu uităm de faptul că mai sunt
și alte animale precum râșii, șerpii, lupii...etc
Se
tot spune pe la știri cum că oamenii au fost atacați de urși... Marele păcat
este acela că nu se spune și de ce s-a întâmplat așa ceva...
În primul rând, lucrul pe
care nu prea-l pricep unii este faptul că noi invadăm habitatul lor și nu
invers. Ca atare, trebuie să respectăm regulile lor, nu ale noastre! Noi suntem
invitații și nu oaspeții.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)