Într-una din seri, căzusem pe gânduri și meditam asupra
unui subiect aparent stupid. Încercam să croiesc un tipar al lumii de azi iar în
fața ochilor mi-au apărut, subit, câteva imagini triste... sau
patetice...sau...penibile-dacă vreți.
Vedeam femei proaste,
ahtiate după bani, bărbați care au ajuns să adopte un comportament muieresc,
dosare făcute și verificate de parcă toți am lucra la SRI...Scenarite și
intrigi de parcă astea ar fi unicele discuții și problematici importante ale
vieții. La toate se mai adaugă și controlul asupra parolelor de messenger,
mail, telefoane... De ce? Și pentru ce?
În plus, mă amuzam imaginându-mi cum un om simplu caută
date personale și istorii ori tipare ale unui agent secret, de exemplu, fără
măcar să știe că face așa ceva:)) Și râd pe un astfel de subiect fiindcă
întrebarea finală a acelui om simplu ar fi: cine e această ființă? Cu alte
cuvinte, un întreg dosarul s-ar rezuma exact la întrebarea pe care o avea și la
începutul căutării.
Am spus, în repetate rânduri, atât prietenilor cât și
cunoștințelor: sufletul unui om nu se va găsi niciodată printre acele frânturi
de discuții electronice. Pentru că orice om...așa cum este el...se va descoperi
întotdeauna în timp și cu răbdare.
Rareori am spus cu ce mă ocup sau ce fac pentru că vreau
ca oamenii să mă cunoască pe mine, ca om și nu pe mine, ca profesie. Este o
mare diferență de care, din păcate, nu prea se mai ține cont. Totodată, am mers
pe principiul: cine vrea să mă cunoască va trebui doar să deschidă o ușă și să
se apropie cu pași înceți...iar cine nu dorește acest lucru, atunci e liber să
plece sau să facă dosare care i-ar folosi doar pe post de maculatură inutilă.
Mai mult...oameni buni...dacă aveți impresia că v-a
înșelat nevasta, oare nu ar fi mai bine să stați naibii de vorbă, cu ea și să
vedeți dacă mai puteți sau nu să mergeți pe același drum? Și încă ceva: dacă
persoana de lângă voi (fie bărbat, fie femeie) vă înșeală...ar cam trebui să vă
puneți –înainte de toate- întrebarea: Cu ce am greșit de s-a ajuns aici? Și
niciun dosar sau verificare nu vă poate ajuta să răspundeți la o astfel de
întrebare...în afară de cea(cel) de alături.
Lipsa de încredere i-a transformat pe oamenii societății
ăsteia din sceptici în paranoici... Dar, totul pleacă de la lipsa de răbdare.
Nimeni nu mai stă să asculte...are impresia că e o pierdere de vreme. Ne formăm
imagini superficiale asupra oamenilor și nu ne mai obosim să aflăm ce se
ascunde dincolo de o perdea și când spun asta mă refer la suflet și nu la vreun
arbore genealogic. Vedeți voi? Poate că nu suntem liberi fizic sau în cadrul
unei societăți...pentru că trebuie să existe o apartenență... DAR, suntem
liberi sufletește...într-atât de liberi încât nici măcar psihologul nu ni-l poate descifra.
Și am să vă dau un exemplu. Sufletul fiecărui om are
capacitatea aceea de a disimula. Adică putem spune că urâm o persoană deși, în
sinea noastră, știm că o iubim. Într-un text scris...sau într-o conversație,
voi veți auzi cuvântul ură...deși, poate, sufletul îi spune altceva...Cel care
aude ia lucrurile ca atare și nu încearcă să vadă că dincolo de acel cuvânt se
ascund, defapt, cu totul alte detalii.
Și vă mai spun o poveste haioasă. Bunicăi mele îi
greșiseră numele în buletin...bunicului meu îi trecuseră altă dată de
naștere... Și dacă ar fi să ne luăm după declarații de avere, pentru fiecare
dintre noi poate exista o mătușă Tamara:)) iar un om bogat își acoperă acea
bogăție prin conturi descoperite sau datorii;) Lumea de astăzi e plină de
șmecherii, miștocării, chițibușuri care, pentru un om simplu, sunt lucruri
luate de bune... Vin, însă, și vă întreb: după astfel de lucruri vreți să
descoperiți un om?... Sau după faptele lui?
Ca atare, imaginea societății de astăzi a devenit, în
mintea mea, una plină de procesomani, paranoici, pasionați de nimicuri călcând,
astfel, în picioare, valorile care au, cu adevărat, importanță. Deplorabil? Trist? Din
păcate, cu asta trăiți dacă nu vă treziți din visare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu