Scrieri de jurnal

Scrisoare de gratitudine

Cineva spunea că viața fiecăruia este ca un drum cu urcușuri și coborâșuri, plin de opreliști sau răscruci. Nu-l contrazic dar, privită dintr-un alt unghi, existența noastră mai poate înseamna și o mare sumă de trăiri, de oportunități, de realizări.

Personal, consider că m-am născut sub o stea norocoasă. M-am putut bucura de fiecare moment care mi-a fost scos în cale, am simțit afecțiunea oamenilor și am avut parte, inclusiv, de protecția și căldura animalelor.

La treizeci de ani pot spune că am trăit cât ar fi făcut-o alții într-o viață. Am avut libertatea de alegere, am fost rebelă dar, și conservatoare, am întâlnit oameni din diferite medii, unici prin felul lor de a fi, deosebiți prin comportamentul, caracterul sau gesturile lor.

Nu contează de unde provii sau cărei pături sociale aparții. Onestitatea, bunătatea, înțelegerea față de cei din jur, modestia... nu costă nimic. Le poți oferi gratis atâta vreme cât ești dispus să faci un astfel de gest.

        Familia mi-a insuflat întotdeauna sentimentul de independență, mi-a oferit pe tavă toate valorile morale, lăsându-mi, însă, libertatea de a gândi singură și de a folosi ceea ce ei m-au învățat, așa cum cred eu de cuviință.

Am avut ocazia să cunosc atât oameni snobi, cât și suflete simple, modeste, calde și sincere. La urma urmei, lumea este un adevărat cocktail...cu un gust aparte, diferit, având o fantastică varietate de culori.

Am avut parte de o copilărie sălbatică, în care cărțile și animalele îmi erau cei mai buni prieteni dar, crescând, mi-am alipit, involuntar, și un mare grup de oameni, care mi-au invadat, brusc, singurătatea. Ajunsă la maturitate, am început să-i triez, să fiu mai selectivă... ca apoi, să renunț la un astfel de gest necugetat și să încerc să văd în fiecare ființă partea bună a sufletelor lor, singura care contează, de altfel.

De când eram mică mi-am făcut un scop: să fac cât mai mult bine. Cu timpul, am realizat că mi-am ales cel mai dificil obiectiv cu putință și că, uneori, un lucru bun poate fi perceput ca fiind rău sau că lumea caută un interes ascuns, în gestul tău, chiar dacă așa ceva nu există.

Am avut parte de iubiri platonice, de prieteni buni, de povești de dragoste la care unii încă mai visează; am vizitat locuri pe care alții nu le-au văzut, poate, niciodată; am crescut într-un mediu literar, în care cărțile zăceau în biblioteci, așteptând să fie citite; am copilărit într-o atmosferă religioasă dar, neimpusă, ceea ce m-a făcut să descopăr credința; am cunoscut oameni deosebiți, unii culți, alții simpli, de o modestie și-o blândețe care pot topi orice inimă de gheață; am învățat să respect animalele, să privesc dincolo de acele ghemuri de blană și să observ afecțiunea și protecția lor; dar, mai presus de toate, am putut privi natura- acea creație în care trăim cu toții și, pe care, uneori, uităm s-o apreciem, nerealizând faptul că și ea respiră odată cu noi.

Mi s-a oferit ocazia de a descoperi lumea așa cum este ea, am avut șansa de a-i cunoaște părțile frumoase, am avut posibilitatea de alegere și de a gândi liber, îmbogățindu-mi, astfel, sufletul, cu adevăratele-i valori și, pentru acest fapt, sunt recunoscătoare.