Un vis fără aripi

De ceva vreme mă tot codesc și mă tot sucesc în privința povestirii unei întâmplări...a unei lecții de viață care, ar trebui spusă și, totuși, stau pe gânduri căci nu știu cum s-o etalez pentru a fi înțeleasă pe măsură.

Vreau să vă spun povestea unei simple puștoaice, al cărei vis era acela de a escalada munții, de a cuceri înălțimile, de a ajunge departe. Nu îi voi dezvălui identitatea. În plus, consider că doar ea are dreptul acesta, nimeni altcineva.

Spunea adeseori: ”Pe munte mă simt liberă...simt viața cum pulsează în mine...mă simt puternică”.

Retrospectiva BAC 2013

Cu toate că am vrut să mă abțin și să nu scriu absolut nimic despre desfășurarea Bacalaureatului de anul acesta...uite că NU reușesc să mă țin de cuvânt din cauza unui videoclip descoperit întâmplător pe Youtube.

Am râs cu lacrimi... de plâns... și mai multe nu, am dat replay și chiar dacă am avut parte de experiențe cu astfel de elevi „eminenți”... vă declar că ÎNCĂ mă mai crucesc de cât de mare a ajuns grădina Domnului și mai cu seamă, de câți au ajuns să-i sară gardul!

Protest! Revoltă! Nonconformista de mine!

Nu știu cum anume vedeți voi viața...Cu siguranță, eu nu am văzut-o niciodată în roz... Am trăit pe propria-mi piele dar, am și văzut atâtea nedreptăți încât, de cele mai multe ori m-am întrebat dacă nu cumva am greșit destinația atunci când m-am născut sau dacă nu cumva am greșit epoca.

Ani la rând îți sacrifici copilăria pentru a studia, pentru a-ți clădi un viitor și o carieră ca apoi, adult fiind, nimeni să nu mai dea doi bani pe studiile tale și realizezi că, defapt, ideea părinților tăi cu învățătura și cu teancurile de diplome care te ajută în viață, sunt un mare bullshit. După ani întregi în care te chinui să ajungi cineva, să te formezi pe parte profesională, constați cu stupoare că nu contează decât o unică diplomă: PILA. Mai mult, bunul simț și educația aleasă nu îți sunt de folos decât dacă vrei să mori de foame. Practic, nu conteză că ești prost pregătit...nu contează aptitudinile tale organizatorice...nu contează decât tupeul, nesimțirea fără limite, aroganța, indiferența și plămânii buni pentru a putea țipa și pentru a-i trata pe ceilalți precum cârpele de șters praful.

Idiocrația apocaliptică

Cum ne apropiem cu pași repezi de acel fatidic și obsesiv 21 decembrie 2012, am zis să fac și eu câteva precizări... Nu de alta...dar, lumea a luat-o razna, studiind toate bazaconiile și mai puțin acele fapte profetice importante sau, mai bine zis...CONSECINȚE ale profețiilor... De când a apărut lumea asta și până în prezent, omenirea a avut obsesia catastrofelor și a dezastrelor... Nu e de mirare faptul că atlanții au încercat să stăpânească forțele naturii... Au avut această idee tot pentru a preîntâmpina diferite fenomene dezastruoase, care ar fi putut apare... Și?! Ce au rezolvat? S-au scufundat, ca proștii, în ditamai oceanul...

La o șuetă despre modă

Probabil, vor fi multe voci care se vor întreba ce mama naibii caută un astfel de articol printre celelalte. Nimic mai simplu: mulți se pretind a fi cunoscători ai modei dar, puțini o știu cu adevărat. Evident, totul a plecat de la o întâlnire avută într-un club, plin cu pițipoance. Vedeți voi? Foarte mulți creatori de modă au spus că a arăta precum o sorcovă nu înseamnă că ești în trend. Iar în ultima vreme am fost orbită de atâtea sorcove care se pretind a cunoaște moda încât, m-am văzut cumva nevoită de a explica vreo câteva boabe despre ce a însemnat și ce înseamnă ea... în adevăratul sens al cuvântului.