Zilele trecute stăteam la o șuetă ceva mai...aparte. Spun
aparte pentru că tema principală făcea referire la tatuaje... Știu, credeți că
e ceva banal, că toată lumea își tatuează, în ziua de azi, fel și fel de
bazaconii... bla-bla-bla... CORECT... DAR...Aspectul pe care îl disputam, pe
subiectul, în cauză, făcea referire la consecințele tatuajului și la
adolescenții pasionați de trendul acesta.
Problema era una: Cum să-mi determin copilul să NU
recurgă la o astfel de idee care mie, ca părinte, mi se pare deplasată?
Evident, aici intervine acea diferență de concepții între generații. Majoritatea
părinților uită că și ei au fost adolescenți, o dau înainte cu replica aceea
arhetipală: “Pe
vremea mea NU era așa”... Și, de aici, apar diferite certuri inutile, care ar
putea fi evitate prin COMUNICARE logică sau argumente raționale.
