Civilizația spaniolă

Spania se poate lăuda cu un bagaj cultural și istoric complex, având în vedere numărul variat de civilizații care i-au călcat pragul: musulmani, romani, greci, fenicieni etc.

Numele de Spania provine din latinescul Hispania, termen preluat de către romani prin intermediul fenicienilor. Astfel, rădăcinile cuvântului Hispania s-ar regăsi în cuvântul fenician(punic) Isephanim, care ar însemna Coasta cu Iepuri.

Primii care au colonizat Peninsula Iberică, au fost fenicienii și grecii. Datorită schimburilor comerciale, dezvoltate între ei și populația deja aflată pe teritoriul iberic, s-au manifestat, involuntar, și influențe importante pe parte culturală.

Cu timpul, Peninsula Iberică a cunoscut o serie de invazii de colonii. Cartaginezii câștigau teren, romanii ripostau. Finalmente, romanii au avut câștig de cauză asupra peninsulei hispanice. Cu toate acestea, ibericii au continuat să lupte pentru independența lor, împotriva romanilor, timp de 200 de ani chiar dacă lupta lor, pentru libertate, s-a dovedit a fi inutilă.

Începând cu secolul al V-lea, popoarele germanice au manifestat un deosebit interes pentru teritoriul spaniol. Astfel, a început invazia: suevilor, alanilor, vandalilor, vizigoților.

De-a lungul timpului, vizigoții s-au retras în Franța, vandalii și-au manifestat dominația asupra alanilor, retrăgându-se în Africa de Nord, Spania rămânând sub conducerea suevilor.

Începând cu secolul VIII, o mare parte a teritoriului hispanic a fost invadată de către musulmani iar acea regiune a căpătat numele de Andaluzia (Andalus). Însă, regatele spaniole Aragon, Castilia și Navara și-au extins teritoriile, învingându-i pe musulmani, aceștia din urmă rămânând doar cu o dominație slabă, asupra Granadei.

Secolul XIV marchează un adevărat razboi religios, izbucnind pe teritoriul Spaniei, conflicte puternice între musulmanii și crestinii din regiune.

Creștinii câștigă lupta, obligând în felul acesta pe celelalte populații să se convertească la creștinism și, odată cu aprobarea creării Inchiziției a început și seria de persecuții asupra non-creștinilor: evrei, musulmani, protestanți.

Începând cu anul 1492, Spania a cunoscut o perioadă de înflorire și expansiune, marcată prin expedițiile lui Cristofor Columb în Atlantic. Statul își dezvoltă teritoriul în America de Nord și în America de Sud, descoperite de Columb, în cele patru expediții ale sale.

Când Ferdinand moare, la conducere este ales Charles I, nepotul său. Acest fapt nu a împiedicat, însă, rebeliunile care prindeau amploare. Pe de altă parte, aztecii și regiunea Mexicului erau cucerite, incașii din partea de Peru la fel, Portugalia devenind și ea parte a Spaniei, formându-se astfel, un vast teritoriu, îmbinând culturi complexe și diversificate.

În cele din urmă, însă, state precum Olanda și Portugalia, care făceau parte din Spania, s-au revoltat, câștigându-și independența.

Anglia și Franța și-au unit forțele, obligând Spania să cedeze o parte însemnată din regiuni, prin Tratatul de la Pirinei.

Începand cu anul 1808, Spania pierde și Madridul, acesta fiind cucerit de către Napoleon, coloniile aflate în partea Americii se revoltă, câștigandu-și independența iar Florida trece de sub dominația spaniolă sub dominația SUA.

Astfel, în 1833, în Spania izbucnește un război civil, disputat între liberali și conservatori, liberalii ieșind învingători, statul devenind republică.

Spania, însă, mai pierde în fața Sua alte două teritorii: Porto Rico și Cuba.

În tot acest timp, clasele muncitoare s-au revoltat, începând conflicte din Barcelona și extinzându-se în toată regiunea Cataluniei dar, pe care Primo de Riviera reușește finalmente să le înnăbușe.

La trei ani după demisia lui Riviera, izbucnesc noi conflicte ce duc, de data aceasta, la un război civil între naționaliști și republicani. Naționaliștii cuceresc Bilbao, Santander, Barcelona, și ajung până în Madrid.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Spania a fost echidistantă, participând doar cu trupe formate din voluntari. După moartea dictatorului Franco, Spania devine monarhie, sub conducerea regelui Juan Carlos.

Astăzi, Spania este o monarhie constitutionala, având un parlament bicameral, un Consiliu de Miniștri care deține puterea executivă, un Congres al Deputaților și un Senat care dețin o putere legislativă.

Se poate spune că în prezent, Spania este un stat al Comunităților Autonome precum: Insulele Canare, Cantabria, Țara Bascilor, Insulele Baleare, Andaluzia, Valencia, Galicia, Madrid, Murcia, Navara, Castilia- La Mancha, Castilia-Leon, Extremadura, Asturia, Aragon, La Rioja, Catalunia.

Între Spania și Țara Bascilor, însă, există încă un conflict, bascii dorindu-și o deplină independență și nu o autonomie. Deși guvernul basc nu aprobă violențele din teritoriu, gruparea "terorista" ETA continuă să lupte și să riposteze violent pentru obținerea independenței ca și stat și desprinderea lor de sub autoritatea spaniolă.

În anul 1982, Spania a aderat la OTAN și, începând cu 1986 până în prezent este membră a Uniunii Europene.