Produse tradiționale franțuzești

Francezii sunt renumiți în toată Europa pentru arta lor culinară distinctă, perfecționistă și de mare clasă. De la invenții precum foietajele ori aluatul franțuzesc, până la supele preparate din fructe de mare, alăturându-li-se un vin de tradiție, francezii au ajuns, astfel, să capteze, și, totodată, să captiveze prin numeroasele lor rețete autentice.

O masă franțuzească va cuprinde întotdeauna un aperitiv, un fel principal și un desert, însoțit de un vin roșu.

Spre deosebire de români, supele franțuzești sunt servite la cină și nu la prânz iar brânzeturile (servite, de regulă, la prânz, ca ultim fel de mâncare) și vinurile fine, reprezintă două delicatese de tradiție.

Totodată, francezii se pot mândri cu ceea ce poartă numele de "haute-cuisine". Arta "haute-cuisine" presupune pregătirea mâncărurilor tradiționale franțuzești care înseamnă o preparare a lor ce durează, în timp, de la câteva ore până la zile. Astfel, "haute-cuisine" dă naștere unor delicatese, regăsite în restaurantele franțuzești, de renume, la niște prețuri exorbitante.

De-a lungul timpului, francezii au cunoscut o serie de stiluri de a găti, principalele grupe fiind: "cuisine bourgeoise" ( bucătăria burgheză); "cuisine du terroir" (bucătăria regională); "cuisine nouvelle" (bucătăria nouă).

În plus, fiecare provincie se diferențiază, atât prin stilul ei de a găti, cât și prin produsele întrebuințate ori prin rețetele specifice. În partea de sud-est, vom întâlni pateuri de gâscă și diferite preparate din ciuperci; în partea mediteraneană, francezii întrebuințează roșii sau diverse plante pentru arome; în partea de nord-vest vom găsi rețete pe bază de unt și smântână iar în partea de est renumiți sunt cârnații și slănina.

Ca o paranteză și un soi de amuzament, mămăliga tradițională românească reprezintă în partea de sud a Franței, o hrană grozavă pentru porci, crescătorii pregatind-o special pentru aceste animale din gospodăriile lor.

Ca atare, dacă poposiți pe teritoriul franțuzesc, fie el parizian sau toulouse-ian, puteți încerca rețete specifice precum: boudin (cârnați preparați din carne de porc, pasăre sau vită, în combinații cu felurite fructe sau castane sau cu smântână, unt și ouă); confit de canard (carne de rață, conservată în propria-i grăsime); magret de canard (piept de rață, dezosat și prăjit); pain-au-chocolat (corn făcut din foietaj cu umplutură din cremă de ciocolată); raclette (brânză topită pe aragaz și turnată peste felurite mancaruri, de exemplu peste cartofi); tartiflette(cartofi cu brânză și bacon); cassoulet toulousain ( mâncare din carne, cârnați și fasole);foie gras (pateu de gâscă); croissant( un corn simplu, făcut din foietaj și servit de către francezi la micul dejun); ratatouille (tocană de vinete, cu rosii și dovlecei);quiche (tartă cu umplutură sărată: smântană, ouă, costiță afumată); scoici, melci, puișori de baltă.

Totodată, vom întâlni pe teritoriul francez, termeni precum: boulangerie, bistrot, braserie, boutique.

Boulangerie este o combinație de patiserie cu brutărie. Acolo poți găsi, pe lângă tradiționalele croissante, și diferite tipuri de pâine: pain aux noix (pâine cu nuci); pain brie sau pain-au-chocolat.Bistrot este un restaurant de dimensiuni mici unde există felurite mâncăruri tradiționale.Braseria este un soi de cârciumioară unde sunt servite diferite tipuri de vin și bere.

La capitolul boutique românul a dat o conotație proprie. Astfel, nu trebuie confundat boutique-ul franțuzesc, care preuspune un mic magazinaș ale unei firme de renume, așezat pe renumita alee Champ d'Elisee, cu buticul autentic românesc care presupune o combinație între haine cu băuturi alcoolice vândute într-un spațiu strâmt, la colț de stradă.

Totodată, francezii nu sunt numai renumiți pentru diversitatea mâncărurilor dar și pentru rafinamentul băuturilor.

Șampania (Champagne) este o bautură ce provine din nord- estul Franței. Deși întâlnim cuvântul șampanie folosit inclusiv pentru vinurile spumoase, există, însă, o diferență netă între aceste două băuturi. Șampania suportă o fermentație dublă, în timp ce vinul spumant trece doar printr-o singură etapă de fermentare. Strugurii aleși pentru șampanie sunt de cea mai bună calitate (Chardonnay) și astfel, adevărata șampanie atinge prețuri exorbitante, neîntâlnindu-se pe toate drumurile, spre deosebire de vinul spumant.

Cât despre inventatorul șampaniei? Ei, bine...părerile sunt împărțite... Unii spun că Dom Perignon(calugăr benedictin) ar fi inventat-o, alții susțin că el doar ar fi îmbunătățit-o prin metoda lui unică, a dopului de plută, legat cu un fir de cânepă, îmbibat în ulei.

Pe lângă renumita șampanie, francezii se mai fac cunoscuți și prin diferitele sortimente de vin: Bordeaux, Loire, Burgundy, denumite după regiunile din care provin dar și pentru lichioruri precum Genepi sau Charteuse.