Timpul

Timpul: cel mai mare dușman al nostru...Nu avem niciodată timp pentru oamenii dragi și nici măcar pentru noi înșine. Suntem obsedați să ajungem la timp sau presați de minutele care trec încât uităm de lucrurile importante din viața noastră: nu mai știm să ne bucurăm de clipele petrecute alături de prieteni, nu mai avem răbdarea de a ne asculta unii pe ceilalți, uităm de noi înșine axându-ne pe cele mai minuscule probleme, uităm chiar și de existența celor care ne iubesc cu adevărat, acordând prioritate unor proiecte lispite de suflet.
Totul devine alert, încât ajungem să dăm importanță întâmplărilor de scurtă durată iar ceea ce ne-ar obliga să acordăm mai mult timp, dăm la o parte sau chiar excludem din viața noastră.

Chiar și atunci când ne trage careva de mânecă, reproșându-ne că nu i-am oferit atenția de care avea nevoie, dăm vina pe lipsa timpului...În realitate, însă, noi suntem singurii vinovați...nu timpul. Acordăm prioritate lucrurilor care nu merită și dăm deoparte pe cele care au, cu adevărat, însemnătate.

Regretabil este că realizăm consecințele faptelor noastre abia după ce pierdem tot. Comunicarea cu familia devine o raritate, ființa iubită își face bagajul și pleacă, prietenii își iau tălpășița unul câte unul... În alte cazuri, chiar mai grave, descoperi foarte târziu că unul dintre părinți trece prin criza citostaticelor sau că persoana iubită este pe moarte. Rămâi șocat și dai vina pe același timp fără   să-ți pui problema că, poate, ei au încercat să comunice cu tine dar, tu nu le-ai acordat prioritate în a-i asculta.

Petrecem prea puțin timp alături de cei dragi și acordăm importanță prea mare problemelor legate de serviciu sau consolidării unei cariere. Dăm la o parte oamenii care ne-au făcut fericiți și care ne-au sprijinit cândva... iar atunci când îi pierdem, suferim din cauză că nu am putut să le oferim mai multă atenție sau mai multă afecțiune și iarăși blestemăm același timp care nu ne-a dat o astfel de ocazie.

Cu toate acestea, rareori ne gândim și la cum am putea schimba acele aspecte care ne-au influențat  într-un mod negativ, timpul. În viață, nu este suficient să regreți sau să ceri iertare.Fără fapte, rezultatul este unul egal cu zero. Nimeni nu-ți cere o eternitate din timpul tău dar, îți cere să fii acolo, să nu-i neglijezi, să nu-i uiți, să-i asculți cu sufletul, NU cu rațiunea și să le oferi ocazia să-și poată exprima starea sufletească...Cu toții avem nevoie de o vorbă bună, de acea ascultare fără programare a timpului...Că dacă am fi vrut așa ceva, ne duceam la un cabinet psihologic. Uneori, e suficient să le acorzi atenție și pentru jumătate de oră...totul e să le-o rezervi doar celor dragi sau prietenilor apropiați. O altă regulă de bază e trierea. NU toți ne sunt prieteni. Din marea masă de cunoștințe, doar câțiva pot fi numiți oameni dragi sau apropiați. EI sunt cei cărora le acorzi întâietate pentru că sunt acele persoane care ți-au fost sprijin, care te-au susținut, care și-au împărțit farfuria cu tine...ei sunt acei oameni alături de care ai plâns sau te-ai bucurat și care au fost acolo când toți ceilalți ți-au întors spatele. Așa cum noi avem nevoie de umărul și sprijinul prietenilor, la fel au și ei nevoie de noi. Fără o reciprocitate, nimic nu se poate întemeia. Dacă noi nu le acordăm atenția și o frântură din timpul nostru, pentru ei, atunci prețul plătit este pierderea lor. Acordați prioritate persoanelor care merită cu adevărat și lucrurilor importante, înainte să pierdeți tot și să regretați. A trăi o viață plină de regrete e ca și cum nu ați trăi deloc.