Iubesc
și urăsc viața în egală măsură. O iubesc pentru oamenii pe care mi i-a oferit,
pentru bunicii pe care i-am avut, pentru acea mână de oameni de calitate pe
care îi cunosc. Iubesc viața pentru ceea ce am învățat, pentru reușitele pe
care mi le-a scos în cale, pentru acele momente unice petrecute în jurul unui
foc de tabără, râzând și fredonând cântece de munte. Iubesc viața pentru ceea
ce m-a făcut să simt: libertate, prietenie, bucurie, dar, mai cu seamă,
dragoste. Mi-a arătat că dragostea nu înseamnă doar noi... înseamnă grijă,
respect,atenție,sprijin, înțelegere, fidelitate, comunicare. Iubesc viața
pentru fiecare apus și răsărit, pentru prima zăpadă a fiecărui an, pentru
fiecare primăvară... Și da, îmi repet toate aceste lucruri în momentul în care
mă face s-o urăsc pentru toate lacrimile, suferințele, oamenii pe care i-am
pierdut...pentru tot ce mi-a luat și pentru fiecare palmă pe care mi-a dat-o.