Soldații de teracotă

Cea mai controversată și mai disputată descoperire arheologică, o constituie cea a Soldaților de Teracotă. De-a lungul timpului, mulți au încercat să elucideze mistere sau să lege diferite întâmplări și simbolistici de această armată imensă. Ba chiar s-a făcut legătura și cu Apocalipsa și cu un mesaj transmis-chipurile-prin intermediul acestor soldați. Hmmm...ca întotdeauna, în speranța descoperirii acului în carul cu fân, oamenii de știință și-au dus analogiile cu muuuuuulllltttt prea departe.

Nu zic nu...poate că unele idei sunt viabile. Și totuși...să nu exagerăm...După cum mai precizam eu prin articolele anterioare, fiecare popor are propriile lui profeții legate de diferite fenomene Apocaliptice.

Protest! Revoltă! Nonconformista de mine!

Nu știu cum anume vedeți voi viața...Cu siguranță, eu nu am văzut-o niciodată în roz... Am trăit pe propria-mi piele dar, am și văzut atâtea nedreptăți încât, de cele mai multe ori m-am întrebat dacă nu cumva am greșit destinația atunci când m-am născut sau dacă nu cumva am greșit epoca.

Ani la rând îți sacrifici copilăria pentru a studia, pentru a-ți clădi un viitor și o carieră ca apoi, adult fiind, nimeni să nu mai dea doi bani pe studiile tale și realizezi că, defapt, ideea părinților tăi cu învățătura și cu teancurile de diplome care te ajută în viață, sunt un mare bullshit. După ani întregi în care te chinui să ajungi cineva, să te formezi pe parte profesională, constați cu stupoare că nu contează decât o unică diplomă: PILA. Mai mult, bunul simț și educația aleasă nu îți sunt de folos decât dacă vrei să mori de foame. Practic, nu conteză că ești prost pregătit...nu contează aptitudinile tale organizatorice...nu contează decât tupeul, nesimțirea fără limite, aroganța, indiferența și plămânii buni pentru a putea țipa și pentru a-i trata pe ceilalți precum cârpele de șters praful.

Aiaiai, coane Fănică... Văleu de prințipurile și moravurile soțietății de la pașopt....

După o perioadă de pauză la scris, timp în care toți cititorii mi-au cam bodogănit absența, revin cu un subiect de-a dreptul șocant pentru mine, personal.

Mă uitam, într-o doară, la știri și descopăr că data de 24 ianuarie a devenit un real subiect de comedie autentică. Unii susțineau că ar fi vorba despre Ziua Îndrăgostiților... alții își reaminteau cu drag de evenimente din viața lor... Despre Unirea Principatelor Române?! NIMIC?!

Colac peste pupăză, conform unui puști de liceu, Moș Ion Roată ar fi fost un maaaareeee fotbalist...

Stau și mă întreb pe ce lume trăiesc și dacă nu cumva am ratat țara... Pentru că, vă vine a crede sau nu, chiar sunt mândră de ceea ce a însemnat și înseamnă România. Să NU uităm ce genii am dat lumii... să NU uităm că suntem inventatorii avionului...să NU uităm de marii scriitori, oameni de știință sau de medicină! Iar acum cu ce ne mândrim?! Cu prostia?!!!!