Aiaiai, coane Fănică... Văleu de prințipurile și moravurile soțietății de la pașopt....

După o perioadă de pauză la scris, timp în care toți cititorii mi-au cam bodogănit absența, revin cu un subiect de-a dreptul șocant pentru mine, personal.

Mă uitam, într-o doară, la știri și descopăr că data de 24 ianuarie a devenit un real subiect de comedie autentică. Unii susțineau că ar fi vorba despre Ziua Îndrăgostiților... alții își reaminteau cu drag de evenimente din viața lor... Despre Unirea Principatelor Române?! NIMIC?!

Colac peste pupăză, conform unui puști de liceu, Moș Ion Roată ar fi fost un maaaareeee fotbalist...

Stau și mă întreb pe ce lume trăiesc și dacă nu cumva am ratat țara... Pentru că, vă vine a crede sau nu, chiar sunt mândră de ceea ce a însemnat și înseamnă România. Să NU uităm ce genii am dat lumii... să NU uităm că suntem inventatorii avionului...să NU uităm de marii scriitori, oameni de știință sau de medicină! Iar acum cu ce ne mândrim?! Cu prostia?!!!!

Idiocrația apocaliptică

Cum ne apropiem cu pași repezi de acel fatidic și obsesiv 21 decembrie 2012, am zis să fac și eu câteva precizări... Nu de alta...dar, lumea a luat-o razna, studiind toate bazaconiile și mai puțin acele fapte profetice importante sau, mai bine zis...CONSECINȚE ale profețiilor... De când a apărut lumea asta și până în prezent, omenirea a avut obsesia catastrofelor și a dezastrelor... Nu e de mirare faptul că atlanții au încercat să stăpânească forțele naturii... Au avut această idee tot pentru a preîntâmpina diferite fenomene dezastruoase, care ar fi putut apare... Și?! Ce au rezolvat? S-au scufundat, ca proștii, în ditamai oceanul...

Adolescenți și tatuaje...

Zilele trecute stăteam la o șuetă ceva mai...aparte. Spun aparte pentru că tema principală făcea referire la tatuaje... Știu, credeți că e ceva banal, că toată lumea își tatuează, în ziua de azi, fel și fel de bazaconii... bla-bla-bla... CORECT... DAR...Aspectul pe care îl disputam, pe subiectul, în cauză, făcea referire la consecințele tatuajului și la adolescenții pasionați de trendul acesta.

Problema era una: Cum să-mi determin copilul să NU recurgă la o astfel de idee care mie, ca părinte, mi se pare deplasată? Evident, aici intervine acea diferență de concepții între generații. Majoritatea părinților uită că și ei au fost adolescenți, o dau înainte cu replica aceea arhetipală: “Pe vremea mea NU era așa”... Și, de aici, apar diferite certuri inutile, care ar putea fi evitate prin COMUNICARE logică sau argumente raționale.