Astfel, un costum
transilvănean se diferențiază ca și cusături, textură și broderii, de unul
provenind din zona Moldovei sau de un altul creat în partea dobrogeană a țării.
Dacă
ar fi să facem o caracterizare a lor, luând fiecare zonă în parte, am ajunge la
nici mai mult și nici mai puțin de o sută și mai bine de locuri care posedă o
îmbrăcăminte tradițională specifică. De aceea s-a și preferat ideea unei
clasificări ceva mai generale, ajungându-se astfel la șase mari grupe
principale:
1.Costumele transilvănene sunt de mai multe feluri, în funcție
de etniile care au poposit în regiune dar și de habitatul acestora. Datina
portului a supraviețuit până în anii 60 când a început fenomenul
industrializării, ceea ce a și determinat declinul hainelor tradiționale românești.
Cu toate că sunt două locuri învecinate, costumele populare din zona Făgărașului,
diferă de cele purtate în Mărginimea Sibiului. Spre exemplu, portul femeiesc
din partea Făgărașului are cămașa bogat brodată, atât pe maneci, cât și pe
piept iar fusta este învăluită de pastură, în timp ce capul este acoperit cu
polmeșenic. În schimb, în partea de Mărginime, fusta este cusută din in,
catrință (cotranță în unele regiuni sau șorț) acoperind doar partea din față,
cămașa e simplă, iar pe cap purtau căițe.Deși în regiunea Bistrița- Năsăud,
trăiesc atât comunități de sași cât și de români, costumele săsești au
împrumutat unele motive românești, precum catrința și pieptarul
înfundat.Costumele femeiești din regiunile Calatei și Arieșului diferă ca și
coloratură. Cele din zona Calatei fiind viu colorate în timp ce portul feminin
din zona Arieșului este preponderent alb. Costumele barbatești din zona Calatei
au cămașa scurtă și izmene largi, în timp ce îmbrăcămintea din zona Arieșului
cuprinde cămăși largi și pantaloni strâmți.Portul bărbătesc din Sudul
Transilvaniei cuprinde izmene largi, camasi scurte,brâu, rochiile și șorțurile
femeilor erau croite din pânză albă, acoperite cu catrințe.
2.Costumele din Maramureș și Țara Oașului. Costumația femeilor din Țara
Oașului cuprinde fuste albe, brodate la poale, un șorț din pânză, cu broderii și
volan la baza lui, spre deosebire de maramureșence, însă, care aveau o rochie
albă, simplă, fără niciun fel de volan la poale, și imprimată cu puține
broderii, în special la mâneci.
3.Costumele din Banat sunt deosebite prin cusăturile
punctate, prin cotranțele lor țesute din păr de capră. Modelele aplicate pe
laibărele femeiești erau realizate cu meșină, adică fire foarte subțiri,
confecționate din piele. În zona Lugojului, ciupagul și poalele erau croite din
pânză și bumbac, avand broderii cu modele florale, cusute cu fire de mătase iar
cotranțele erau făcute din păr de capră. Spre deosebire de partea lugojană, în zona
Giroc, formele geometrice înlocuiesc motivele florale de pe ciupag și poale,
cusute cu fire de bumbac iar cotranța este creată la război. În zona Borlova,
costumele sunt realizate din pânză țesută, cu broderie spartă, iar cotranțele
sunt din catifea, cu modele aplicate din mătase.
4.Costumele din Valahia (Oltenia și Muntenia) conțin valnice, catrințe
și oprege, cusute cu fire de aur și argint, ii și cămăși, cu ornamente din șnur
de mătase, giubele și veste, din aba.
5.Costume din regiunea Dunării(Bărăgan, Dobrogea). În vechime, femeile
purtau cămăși lungi dar, odată cu trecerea timpului costumele au suferit, la
rândul lor modificări, astfel încât, s-a trecut de la cămăși lungi la ii(sau
cămăși scurte), separându-se astfel, partea de poale de partea de sus a
portului. Cămășile erau și ele de două feluri: cămăși drepte, făcute dintr-o
singură foaie de pânză sau cămășile încrețite, făcute din patru foi de pânză.
Pentru acoperirea
capului, foloseau tulpan(o pânză triunghiulară) și o maramă dreptunghiulară,
din lână sau cusută din borangic, iar talia era înfășurată în brâuri de culoare
roșie.
Costumele bărbătești aveau
fie căciuli cu tarc sau pălării(popească sau mocănească), în funcție de
anotimp, cămăși drepte, din pânză vărgată și cu mâneci din borangic, lungă până
la glezne și prinsă la mijloc cu un brâu. Culoarea brâului era aleasă în
funcție de activitate: alb(când se duceau la lucru), roșu(purtat de tineri),
albastru și verde(pentru bărbații însurați ori bătrâni). Peste cămașă purtau
fie un ilic, fie un cojoc, în funcție de anotimp.
6. Costume din regiunea Moldovei. Hainele moldovenești
feminine cuprindeau ii, cu broderii din fir de bumbac, catrințe care erau
țesute la război, barneațe ornate cu fire de argint, poale din bumbac, veste
din aba. Costumele bărbătești aveau cămăși din pânză topită, brodată cu bumbac,
poale din bumbac, brâu țesut la război, ilice din aba(stofă din lână).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu