Dansurile
latino sunt cunoscute în lumea întreagă prin mișcările lor expresive și
ritmurile autentice ori pasionale. Proveniența lor se împarte pe diferite țări.
Astfel, în Cuba vom regăsi rădăcinile unor dansuri precum rumba, salsa, în
Brazilia samba, în Republica Dominicană merengue, bachata iar în Spania
passo-doble și flamenco.
Renumitele
coride, în care luptele matadorilor cu taurii deveniseră o adevarată artă, prin
mișcările calculate ale capelor de culoare roșie, au dat naștere unui dans
denumit passo-doble. Este un dans de perechi, în care el îl reprezintă pe
matador iar ea simbolizează capa. Coregrafia redă mișcările expresive și elegante
ale matadorilor, înainte de a-și începe lupta cu taurul. Ca o pranteză, în
Spania sunt întâlniți doi termeni: toreador și matador. Diferența constă în
faptul că toreadorul este oricare individ care luptă cu taurul, în coride dar,
matadorul este cel care ucide animalul (mata= a omorî).
Un
alt stil, cu specific spaniol este binecunoscutul flamenco. Acest gen de muzică
și dans s-a dezvoltat, inițial, în Andaluzia apoi, s-a răspândit și în alte
regiuni hispanice precum Extremadura, Murcia etc.
Deși
există o variantă potrivit căreia flamenco ar fi ajuns pe teritoriul iberic,
odată cu poposirea populației gitane, conturul și identitatea acestui dans îi
este, însă, atribuită lui Sliverio Franconetti care, în anul 1850 ar fi redat
muzica ce poartă azi numele de flamenco.
Dacă
passo-doble este un dans de cuplu, redând începutul luptelor în coride,
flamenco este un dans care are ca specific castanetele (un fel de plăcuțe din
lemn, legate două câte două cu un șnur de piele ori sfoară). De regulă,
dansatorii folosesc două perechi de castanete. Ele pot fi de tip mancho (cu
sunete grave și ținute întotdeauna în mâna stângă) sau hembra (cu sunete înalte).
Totodată,
stilul flamenco are în spate o reală istorie. Regele Ferdinand și Regina
Isabela au continuat, pe timpul domniei lor, creștinizarea populației
hispanice, începută de către Regele Carlos I. La acea vreme, multe populații au
fost nevoite să părăsească Spania pentru a scăpa de persecuțiile Inchiziției
create atunci.
Unii
dintre ei, însă, au preferat să rămână ascunși pe teritoriul Andaluziei, unde și-au
cântat suferințele și nedreptățile îndurate în diferite acorduri muzicale. Astfel,
a luat naștere un stil de dans și muzică autentic, cunoscut astăzi sub numele
de flamenco.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu