Pamflet: pensionarea muzelor

Conform legendelor, muzele erau ființe încântătoare care aduceau inspirație creatorilor de arte.... Bag seama, însă, că ele nu prea mai poposesc pe aceste plaiuri mioritice, având în vedere zecile de porcării care se publică... Evident, inclusiv ale mele, din momentul de față...

Aceste muze erau în număr de nouă, fiice ale lui Zeus, fiecare dintre ele având... meseria ei...

Prima era Calliope, muză a poeziei epice. Ca atare, ea este autoarea acelor balade, legende, epopee și fabule, care ne-au chinuit anii de preșcolari și de liceeni cu creații de-ale lui Homer ori cu balade de genul: Pe-un picior de plai/ Pe-o gura de Rai...și cu alte texte clasice și greoaie ori transmise pe cale...nescrisă. Deh, era o muză ceva cam...conservatoare.

A doua era Clio, muză a istoriei...Imaginați-vă! Dacă nu aveam o astfel de ființă inspiratorie, acum nu am mai fi știut nimic despre Țepeș, ori Ștefan cel Mare și mai nou Sfânt...sau despre Mihai Viteazu ori Cuza...

Un lucru e cert : de la comunism încoace a dispărut și această muză cu desăvârșire, având în vedere faptul că în manualele de istorie dădeai, la un moment dat, peste Andreea Esca și că nimeni nu se mai gândește să pună și evenimente de avangardă și serioase, nu cioturi, prin materialele acelea școlare. Ultima dată când am putut vedea un astfel de manual, vă anunț că avea strict trei rânduri ca și descriere pentru fiecare domnitor, în parte... Tot e ceva...bine că nu s-a scos definitiv din școli, ca și materie. Ca atare, n-ar trebui să mai mire pe nimeni când se descoperă lucrări de BAC cu zece cuvinte înșirate... hei, e criză! Facem economie inclusiv la cuvinte, nu?

A treia era Erato...Hmmm....evident...Cred că este singura muză care a reușit să supraviețuiască tuturor timpurilor iar actualmente, se pare ca inspiră pe toată lumea. Oferă idei de magazine sex-shop, crează pagini speciale pe internet, pozează nud din toate vremurile și chiar publică și reviste "culturale" gen Playboy. Oh, vai mie...am uitat să vă spun a cui muză este? Ooooo...a poeziei erotice, bineînțeles!

Cu siguranță, ea este fiica cea mai iubită de oameni fiindcă a evoluat și a ajuns on-top-ul zilei de azi.

Astfel, de la versuri precum: Te urmărește săptămâni/Un pas făcut alene,/O dulce strângere de mâini,/Un tremurat de gene.(Eminescu, Ce e amorul?), sau A fost odată ca-n povești/ A fost ca niciodată/ Din rude mari împărătești/ O prea frumoasă fată (Eminescu, Luceafărul) s-a ajuns astăzi la versuri precum: A fost odată ca-n povești/A fost la o adică/Din rude mari împărătești/O prea mișto gagică/Și era una la babaci/Și mândră haimanaua/Avea un fund și niste craci/De te-apuca damblaua.(Autor...sa-i spunem XXX).

N-ar fi rău, Erato, să mai încerci și ceva sentimente în toate aceste creații ale tale, actuale, nu crezi?

Cea de-a patra muză este Euterpe, inspirație a acelor poezii lirice...cândva interesante, gen: Pastelurile lui Alecsandri, Rondelurile lui Macedonski, Meditațiile lui Eminescu, Pamfletele lui Rădulescu, Odele lui Hugo, Satirele lui ALexandrescu, Glossa lui Eminescu, Gazelul lui Coșbuc, Imnul nostru, național...etc, etc...

Alelei, națiune...un lucru e sigur...Doamna noastră, Euterpe s-a pensionat! Se bănuiește că pe caz de boală... Văzând pragul de jos atins de lumea literară avangardistă, s-a îmbolnăvit subit și a plecat să se trateze în Bahamas, pe-o plajă pustie.

Cea de-a cincia este Melpomene. Muza aceasta, din câte se poate observa, și-a mutat reședința în România. Și o bănuim ca fiind principala cauză a atâtor dramaturgii, având în vedere faptul că ea este creatoarea tragediilor.

Ea a evoluat de la tragediile antice precum cele ale lui Sofocle, Euridipe și Eschil, până la tragediile actuale, date pe toate canalele de știri, ori pe toate site-urile, gen: Cum au dispărut două familii sau Sezonul estival aduce tragedii în Deltă sau compilații ca Cele mai mari dezastre din toate timpurile. Ehei...unde mai poți găsi așa ceva dacă nu la români?! Totul la noi...DAR absolut TOTUL începe cu mirifice cuvinte ca...tragedie...dramă...dezastru...

Și de când a poposit Melpomene pe teritoriul nostru, cam așa am ajuns și noi...un mare dezastru…

A șasea muză este Terpsichore, fiica inspiratorie a dansului... Din păcate, și ea a ajuns o muză cam ruginită... De la dansuri precum valsul, tango-ul, latino am trecut la un moment dat la manele ori rave ori house și, finalmente la niște zbănțuieli prin cluburi SAU la a admira câteva duduițe plătite, dansând la bară...

Ca atare, a ajuns sa îmbatranească și nu o mai țin puterile pentru a crea stiluri de calitate... În plus, încet-încet va ieși, probabil și ea, la pensie, întocmai suratei ei, Euterpe.

A șaptea este Thalia....nu cântăreața ci, muza! Este inspirația divină pentru comedie... De la creații precum Stan și Bran sau seriale cu Louis de Funes s-a ajuns la Câini și Pisici... Din fericire, muza noastră mai are și momente de glorie gen Tais-toi sau Stand-up comedy dar, cam rare și cam scârțâite.

A opta este Polyhymnia, muză a retoricii. Evoluția ei este cât se poate de clară și destul de bine conturată, de-a lungul timpului. Astfel, de la scrieri ca cele ale lui Aristotel (Elogii), sau Cicero ori Augustin de Hipona, am ajuns în ziua de azi la o critică a retoricii, precum Sfârâitul Oratoriei (Sorin Lavric) și la întrebări fără răspuns gen: Ce e ăla Holocaust? sau Cine e Elvis?

Cert e, dragă Polyhymnia, ca rămânem muți în fața unor astfel de întrebări...în așa hal încât, am ajuns sa ți le dedicăm ție, frumoasă muză și de aceea le și denumim...retorice...

Și ultima fiică a lui Zeus este Urania, muză a astronomiei și creatoare a Nasei. Fiind cea de-a noua, automat este și cea mai tânără dintre suratele ei... E bine...măcar tu să mai ai mult până la pensie și să ne inspiri prin creațiile tale.

Romanii le numeau Camene iar scriitorii tuturor timpurilor se supuneau lor, arătându-le un adevarat respect.

Astăzi, ele crează o adevarată confuzie fiindcă la ce se publică și la ce minuni auzi, vii și te întrebi: muzele s-au pensionat, au murit sau s-au modernizat și ele, adoptând stiluri emo, punk, pitzi, încercând să fie în trend cu epoca?! Un lucru e sigur: nu mai sunt ce-au fost odat'.... Au ajuns bătrâne și...firave...precum Joiana lui Păcală, iar acum le scârțâie toate încheieturile și nimeni nu mai cunoaște mare lucru despre ele. Pfff...ce soartă...