Fericirea sintetică

Mulți au auzit de ea dar, puțini înțeleg ce înseamnă; accedem cu toții la ea fără să-i realizăm efemeritatea... sau, dacă o conștientizăm, nu putem renunța la ea. Psihologic și științific, ea se datorează lobului frontal al creierului care poate activa diferite tipuri de fericire sintetică: de la trăiri și visatul cu ochii deschiși, (de care avem parte doar în mintea noastră) și până la achiziționarea de produse menite să satisfacă un moft și să activeze acea falsă fericire.

Trist dar, adevărat: întreaga noastră societate modernă se desfășoară mai mult pe o fericire sintetică decât pe una reală.
Lipsa de timp sau accelerarea activităților zilnice, ajung să ne împiedice să trăim acele momente unice, menite să ne destindă, să ne bucure sau să ne împlinească sufletește și real. Motiv pentru care, majoritatea acced la o fericire sintetică: preferă să-și cumpere un obiect inutil dar, care le-ar crea, pe moment, o stare de bine...își achiziționează o haină de blană sau o pereche de pantofi care să le creeze o falsă și aparentă bucurie. Alții, preferă să se izoleze complet într-o lume a lor, virtuală, ascultând zgomotul naturii, înregistrat pe un CD sau jucând ceva care să-i scoată din real, de exemplu, un joc precum Second Life.

Dealtfel, acest tip de fericire plastică este criticat inclusiv de Biblie. Acum, desigur, depinde cum o înțelege fiecare. Unii o înțeleg ceva mai drastic, alții o înțeleg ceva mai pământean. Fie vorba între noi, prefer explicațiile ceva mai pământene dintr-un simplu motiv: suntem ÎNCĂ pe Terra și dacă rolul și scopul nostru pe această lume, era cu totul altul, atunci locuiam pe Marte sau ne aflam și acum într-un spațiu transcedental. Dar, sunt unele comunități creștine care preferă să stea cu nasul în Biblie și să citească fără să înțeleagă un rând, evitând televizorul și știrile, care le-ar deforma-chipurile-calea credinței. Sigur, e dreptul lor... trăim într-o lume liberă...

 Totuși...civilizațiile au evoluat... și credința a evoluat. Și Isus spune acest lucru. Lumea, consternată de faptul că unele afirmații ale Lui contraveneau într-o oarecare măsură cu legile vechi, I-au atras atenția...iar El le-a spus: Dacă lumea aceasta s-a schimbat...de ce nu s-ar schimba și religia? (vedeți filmele cu Isus, citiți Biblia mai atent;) ). Practic, și credința s-a schimbat, de-a lungul timpului. Că doar nu am trecut întâmplător de la politeism la monoteism, nu? Problema pe care o pune Biblia este aceea de a NU deveni sluga creației ci, a Creatorului. Ori, mofturile sau acele obiecte inutile în viața unui om, te fac slujitor al banului și NU stăpânul lui. Totodată, un moft NU are a face cu utilitatea ci,... cu inutilitatea. Una este să cumperi un lucru util și alta e să-l cumperi doar pentru că-ți place sau pentru că e cool sau trendy. Asta e diferența care te transformă peste noapte, conform atâtor povești și pilde biblice, din stăpân într-o slugă a banului. Achiziționarea produselor inutile e menită să satisfacă mofturi... Mofturile generează o fericire sintetică și efemeră: îți cumperi, de exemplu, un laptop performant, dotat cu ’nșpe mii de funcții, pe care tu îl iei doar pentru că e cool dar, habar nu ai să-l folosești la adevărata lui valoare. Cu timpul, devine un obiect uzat, apar alte laptopuri noi și cu mult mai performante iar cel de acasă nu mai este capabil să-ți aducă aceeași stare de bine pe care ți-a oferit-o, la achiziționarea lui. Astfel, îți îndrepți atenția către un alt produs, menit să-ți întrețină și să-ți continue starea aceea de bine... Îl cumperi și pe acela, se demodează sau te plictisește și tot așa, cauți alte și alte mofturi, ajungând astfel  să-ți umpli casa cu produse inutile sau nefolositoare. În plus, la un moment dat, constați că ele nu-ți mai satisfac falsa fericire și cazi într-o stare debusolantă care te face să te întrebi: Ce este fericirea? Ei, bine, ea nu se află în acele produse pe care ți le tot aduni de-a lungul timpului. Adevărata fericire constă în momente și amintiri pe care le aduni alături de cei dragi... în activități pe care le faci cu sufletul și care îți aduc o pace și o seninătate interioară...în acel sacrificiu pe care-l faci pentru a-i fi bine unui om de lângă tine...Acele lucruri care rămân eterne și pe care sufletul le ia cu el atunci când pleacă. Acelea sunt valorile sau    așa-zisa avere din ceruri, de care tot vorbește și Biblia. Sigur, ar fi interesant să plecăm cu tot cu vilă după noi dar... șansele sunt slabe să se întâmple o astfel de minune.

Totodată, lumea a ajuns să confunde satisfacerea unor nevoi- ierarhizate, dealtfel, și în piramida lui Maslow- cu ceea ce înseamnă fericirea reală. Oameni buni... una e să fiți sătuli pentru că ați mâncat și alta e să fiți fericiți, nu? Ca atare... haina de blană sau laptopul sau mofturile acelea...nu se află ele,oare, tot în cadrul acelorași satisfaceri a unor nevoi? Și atunci...ce treabă are așa ceva cu fericirea reală? Sau cu sentimentul de fericire?

Ați auzit, probabil, cu toții, de terapia prin shopping... Adică mă duc să-mi vindec tristețea prăpădind banii sau mă duc să-mi fac părul altfel, că asta mă vindecă de starea depresivă. E TOT o fericire sintetică. Și în niciun caz nu vă vindecă de starea depresivă ci, v-o acoperă temporar... sau vă ia gândul de la ce vă doare. E ca și cum ați lua un antinevralgic. Cu el v-ar trece durerea dar, cauza durerii rămâne acolo. Cum puteți înlocui fericirea falsă cu una reală? Nimic mai simplu! Dacă tot aveți bani de cheltuit, de ce să-i dați pe haine care v-ar umple șifonierele deja pline? De ce nu i-ați da, de exemplu, unui vecin, în contul datoriilor pe care le are la întreținere sau să luați ceva ce știți că un om drag și-ar dori să aibe dar, nu-și permite?

Știu...puțini veți face așa ceva... Și nu din egoism...Nu vorbim despre asta...ci, pentru că celor aflați sub mrejele unei fericiri sintetice, le este cu neputință să se desprindă de ea, pentru a trăi fericirea reală. De exemplu, dacă o persoană ar avea 500 de roni, ar prefera să se ducă să se îmbrace sau să-și cumpere o pereche de pantofi decât să ia bilete într-o stațiune pentru cei dragi. Și-ar pune problema: Și fericirea mea unde e? Răspuns? În gestul făcut. Fericirea reală se află, în marea ei parte, în zâmbetele celor dragi sau ale celorlalți oameni. Nu se bazează pe satisfacerea unui moft personal, nu se bazează pe acumularea și îndeplinirea unor dorințe proprii și personale. Avem cu toții capacitatea de a recunoaște diferența dar, nu o facem... Mulți spun că simt nevoia de a face un lucru care să conteze cu adevărat, un fapt care să însemne ceva sau să fie important... Nu e o afirmație întâmplătoare... e o afirmație făcută de cei care caută fericirea reală. Din păcate, însă, acea fericire reală NU se află la îndemâna tuturor. De exemplu, mulți se visează voluntari în Congo dar, puțini ajung acolo. Cu toți ne imaginăm cum ar fi să facem așa ceva și îi stimăm pe aceia care practică astfel de voluntariate DAR... în următoarea secundă ne cumpărăm o gogoașă care să ne potolesască foamea și intrăm în cotidian, dând uitării sentimentul fantastic pe care ni l-a trezit ideea unei imagini a fericirii adevărate. Știu că mulți veți critica așa ceva fiindcă vi se pare cu mult mai confortabil și mai plăcut să dormiți într-un hotel de 5 stele decât să stați o noapte la o stână, de exemplu. Dar, căutându-vă fericirea în lux sau shopping, veți descoperi cu stupoare că ea se află în lucrurile mărunte. Ca atare, fericirea reală NU o cumperi...ci, o oferi și o primești în dar, de la alții! Fericirea NU constă într-o pereche de pantofi ci, în dăruirea lor unei persoane dragi. Și, la urma urmei...oare suntem mai fericiți pentru modelul trendy al pantofilor achiziționați sau pentru zâmbetul omului drag? Punând pe primul plan pantofii și pe al doilea plan sufletul, vă călcați în picioare adevărata fericire dar și libertatea ei de exprimare.

Se spune că banii nu aduc fericirea dar, o întrețin...Da...numai că depinde foarte mult de noi ce tip de fericire încercăm să întreținem: una sintetică, menită să ne facă să uităm că avem un suflet SAU... o fericire cu adevărat reală, menită să ne facă să ne simțim importanți prin gesturile și acțiunile noastre? Ca atare, aveți de ales între o ședere în Burj-al-Arab și deschiderea unei Asociații pentru Ajutorare a celor săraci sau între a-ți cumpăra ultima generație de telefon și a da banii pentru o problemă gravă de sănătate pe care o are un prieten...Practic, aveți de ales între a vă crea o fericire sintetică și a face un lucru cu adevărat important. Calea către o falsă fericire e mai confortabilă dar...oare...merită? Veți spune că e bine să fii bogat... E BINE DAAAARRRR, asta NU înseamnă neapărat și fericire. Una e să-ți fie bine și alta e să fii fericit...iar fericit cu adevărat ești doar atunci când sufletul primează în fața materiei, atunci când tot ce faci vine din suflet...Altfel, banul nu va întreține decât un mediu superficial și vid care poate dispare la prima pală de vânt.