Manifestarea Binelui și a Răului

Pentru a înțelege manifestarea celor două forțe universale, trebuie mai întâi conștientizat raportul dintre cele două energii. Binele este cel care a creat răul pentru a exista un echilibru în Univers și NU invers. Tocmai de aceea răul va fi întodeauna subordonat Binelui. În al doilea rând, cea mai mare teamă a omului este aceea de alegere a binelui, în defavoarea răului, tocmai pentru că ființa umană nu înțelege manifestarea celor două forțe în Univers. În al treilea rând, răul este lăsat să se manifeste pentru că omul are capacitatea de a-l transforma într-un bine permanent.
Paisie Aghioritul spunea că răul este într-atât de prost, încât, în dorința lui de a distruge omenirea, el nu realizează că ceea ce face va avea un efect benefic asupra ființei umane și că Dumnezeu lasă acel rău să se manifeste tocmai pentru că știe cât de frumos poate împleti omul un bine, dintr-o uneltire a răului, venită asupră-i. Totodată, se mai vorbește și despre detașarea răului de bine, idee greu de acceptat de către umanitate dar, NU imposibilă, mai ales că nu Dumnezeu e cel care și-a pus în plan distrugerea omenirii ci, Diavolul.

În căutarea binelui, omul a dat, de cele mai multe ori, de manifestarea răului, astfel încât, amestecând cele două raporturi de forțe, a reieșit că Dumnezeu va sfârși lumea. Nimic mai greșit. În acea Apocalipsă, Divinitatea e cea care va încerca să reia stăpânirea și conducerea asupra omenirii, după ce, timp îndelungat, Diavolul a fost stăpânul pământean. Diavol înseamnă tot ce ține de boli, necazuri, neputințe, lene, obstacole, ură, suferințe, obsesii. Dumnezeu înseamnă tot ce ține de bucurie, credință, speranță, iubire, liniște, calm, pace, sănătate etc. Omul se află între cele două raporturi de forțe. Pe de o parte, el este creația lui Dumnezeu, pe de altă parte, Diavolul vrea s-o distrugă. Și, în timp ce Diavolul încearcă să-l tenteze și să-l înșele pe om, căutându-i vulnerabilitatea, Dumnezeu îi lasă puterea de alegere. Umanitatea a decăzut, în încercarea de a căuta cunoașterea. Descoperind-o, a devenit sceptică, îndoindu-se de orice lucru care poate sfida logica, încercând să-și explice orice fenomen care se întâmplă în jur. Astfel, și-a pierdut credința și odată cu ea, și toate capacitățile fantastice pe care le avea, în crearea unui Eden. Totodată, omul a devenit vulnerabil și ușor de manipulat ori de influențat de către Diavol. Diavolul este cu mult mai puternic decât omul dar, mai slab decât Dumnezeu. Diavolul provine   dintr-o creație angelică decăzută. Vrând să-l detroneze pe Dumnezeu și să fie chiar mai presus decât Divinitate, Diavolul a căzut pradă sentimentelor de sorginte negativă care au făcut din el un declasat.

Dacă omul a căzut pradă setei de cunoaștere, Diavolul a căzut pradă orgoliului și mândriei. Chiar dacă în Biblie, sunt redate prin povești în care Dumnezeu ne izgonește fie pe noi, fie pe Diavol, în realitate, însă, noi înșine am căzut pradă unor rezonanțe și vibrații negative, închizându-ne, astfel, de unii singuri, ușa Edenului etern. Pe lângă toate acestea, Dumnezeu mai înseamnă și iertare. Astfel, omului i s-a dat capacitatea de a reveni în acel Eden. De aceeași capacitate nu poate beneficia, însă, și Diavolul. Fiind un stăpân suprem al energiilor negative, Diavolul nu mai are CUM să revină. Iar dacă ar renunța la așa ceva, ar deveni un înger de lumină, ceea ce ar însemna să recunoască supremația Divinității. Ori, scopul Diavolului a fost și va rămâne acela al detronării Divinității iar acest scop îl va împiedica întotdeauna să revină la ce însemna el, odată. Omul, însă, are puterea de a reveni datorită recunoașterii greșelii, a regretului și a căutării sale continue de a obține iertarea Divinității. Dar, ceea ce îl face să obțină iertarea lui Dumnezeu, atrage pe de altă parte ura și invidia Diavolului. De aceea, scopul Diavolului nu este numai acela de a prelua controlul și puterea deținută de Divinitate dar, își dorește și distrugerea creației lui Dumnezeu: omul. Prin urmare, răul nu se poate manifesta asupra omului dacă acesta din urmă alege ca protector suprem Divinitatea. Totodată, omul este vulnerabil în fața manifestării răului, deoarece nu înțelege pe deplin puterea și influența Binelui. Datorită unor canoane sau explicații care preferă să pună accent pe modul în care ne îmbrăcăm sau ne prezentăm la liturghii, omul ajunge să se teamă chiar de Divinitate...ajunge să se îndepărteze de tot ceea ce înseamnă energie pozitivă în viața lui și se lasă foarte rapid influențat de vibrațiile joase. I se spune că banul este ochiul dracului, că hainele și tot ce înseamnă lume materială trebuie lăsat în urmă... Practic, li se prezintă o cale dificilă de urmat. Îmi cer scuze față de cei pe care îi vor deranja aceste comentarii ale mele. Și eu, ca și alții, am căutat îndelung credința; și eu, ca și alții, am încercat să înțeleg de ce trăim într-o lume materială și ce treabă are bogăția și banul cu credința; și eu am încercat să înțeleg de se ce manifestă răul într-atât de violent atunci când tu cauți, defapt, binele. Nu zic că ceea ce cred eu este calea și nici nu fac o propagandă religioasă. Dar, este calea mea și, cui nu îi convine, are acel liber arbitru de a-și crea propria lui cale.

Dumnezeu nu obligă pe nimeni cu nimic. Ca atare, suntem liberi și răspunzători de propriile noastre acțiuni, alegeri și dorințe. În plus, în afară de Dumnezeu, nu există altă ființă supremă care ne poate judeca pentru faptele noastre. Iar pe pământ, în unele cazuri, Divnitatea mai acționează și prin oameni. De exemplu: apare un ajutor nesperat din partea unei persoane sau ești dat pe mâna unei instanțe de judecată pentru consecințele faptelor tale etc. (Nu are rost să mai spun că dacă ești nevinovat, Cel de Sus își va manifesta protecția pe care ți-o acordă, prin martori, că aș intra în discuții fără final). În loc să ne luăm de hainele de pe om, mai bine am explica faptul că Răul se manifestă, defapt, prin tentații. Este una dintre modalitățile lui de exprimare. DAR, asta NU are a face cu utilitatea obiectelor pe care le întrebuințăm. De exemplu: una e să-ți dorești un televizor pentru că este cool și alta e să ți-l dorești pentru a te uita la știri.

Tentația se referă la acea dorință de a avea lucruri inutile, de a-ți satisface un moft și nu are a face cu utilitatea: îmi iau o pereche de pantofi pentru că mi se pune pata pe ei, deși am acasă încă 30 de perechi, de exemplu- aceasta este tentația de care se tot vorbește peste tot fără să i se explice antiteza. În plus, trăim într-o lume pământeană și, prin urmare, trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Dar, dacă tânjim după satisfacerea unor mofturi inutile în viața noastră, atunci îl slujim pe Mamona sau pe Diavol. Și să v-o explic și altfel, nu numai biblic. Orice lucru material inutil are rolul de a crea o fericire sintetică și nu ceva real.

Imaginați-vă cum ar fi să mâncați la un restaurant de 5 stele spre deosebire de o masă luată în mijlocul naturii, făcută la un ceaun și pe care o împărțiți cu prietenii dragi. Prima este o fericire sintetică, a doua este o fericire de-a dreptul reală. Și s-o luăm și mai altfel. Credeți că bogații nu plâng? Atunci imaginați-vă cum e să aveți totul. Apoi, gândiți-vă la pierderi... Câți dintre cei din jurul vostru ar fi acolo cu sufletul și câți din interes... Având totul, vă permiteți orice și, ca atare, nimic nu mai devine imposibil de achiziționat... Totul devine banal: de la cina la un restaurant de lux, până la piscina din fața casei și până la telefoanele, mașinile, hainele scumpe... La un moment dat, nimic din toate acestea nu vă mai poate bucura sufletul din cauză că ESTE DOAR o fericire sintetică... Vezi oamenii dintr-o stână râzând și nu îi înțelegi, vezi oamenii stând în jurul unui foc de tabără și nu pricepi de ce sunt fericiți... Concluzia? Slăvind pe acel stăpân al banului, nu ai cum să cunoști fericirea adevărată pentru că Diavolul sau acel rău nu înseamnă fericire reală... se manifestă prin tentații, creând un spațiu strict artificial. Explicația nu are a face cu îndemnul de a alege vreo cale evlavioasă ci de a înțelege diferența de care se tot vorbește prin biserici, într-o limbă de lemn și fără o explicație ceva mai clară, de omul ajunge, uneori, să-și dea și televizorul din casă, în ideea că e un rău apărut pe calea credinței. Mă plec în fața celor care pot fi pustnici, nimic de zis DAR, lumea este formată în majoritatea ei din ființe NORMALE, care nu înțeleg o boabă din ce e bine și ce e rău, deși aceste două vibrații se manifestă zilnic în calea lor. Ca atare, fericirea sintetică pleacă dintr-o tentație: vreau o vilă cu piscină pe care, după ce o am, mi se pare banală; vreau un merzan în locul unui logan pe care, după ce îl am, devine banal; vreau o haină de blană în locul unui palton sau vreau acea persoană fiindcă am dezvoltat o reală pasiune pentru ea(iar pasiunea este un sentiment sintetic care nu are a face cu dragostea și de care vom explica în alt articol) etc etc... Oameni buni...mașina e utilă deplasării... haina e haină și e menită să-ți țină de cald...casa e pentru a avea un loc al tău... Credeți c-ați fi mai fericiți deținând un bloc?

Nu zice nimeni că hainele nu trebuie să fie cu bun gust, că altfel am deveni paiațe. Practic, acel pasaj din Biblie, referitor la îmbrăcăminte, la asta se și referea. Sigur, pe acele timpuri se purtau batice și alte cele, femeile aveau un port specific și deosebit de cel al bărbaților, lucruri care, într-o anumită măsură, se păstrează și astăzi (că doar nu sunt întâmplător criticați travestiții, nu? Sau nu întâmplător cămașa bărbătească diferă de cea a femeii...) Ca atare, nu vă obligă nimeni să vă îmbrăcați precum bunicii voștri dar, vă atrage atenția asupra decenței. Atât și nimic mai mult. Fără alte exagerări evlavioase.

O altă manifestare a răului este ațâțarea omului la ceartă. Practic, este punctul cel mai vulnerabil al omului. Dincolo de gesturile, cuvintele și faptele noastre se află manifestarea a două forțe Universale: a binelui, reprezentată prin Dumnezeu și cea a răului, reprezentată biblic prin Diavol. Și ambele își exercită forța prin oameni. Dumnezeu prin puterea alegerii, cu care l-a înzestrat pe om iar Diavolul prin vulnerabilitatea ființei umane.

Unicul mod de a înlocui vibrațiile negative este prin activarea unor reacții pozitive. Dacă unul vă înjură, voi încercați să-l lăudați sau dacă unul vă jignește, încercați să căutați motivele pentru care a făcut-o etc. În plus, vibrațiile pozitive anihilează pe cele negative tocmai pentru că, în esența lui, Diavolul este o creație subordonată lui Dumnezeu și nicidecum egală cu acesta.

În altă ordine de idei, mulți au vorbit de o separarea a răului de bine, ce urmează să se întâmple în perioada venirii Apocalipsei. Este o idee greu de acceptat de mulți. Majoritatea consideră că noi, oamenii, am avea, de la origini, o parte bună și una rea. Greșit. Omul, de la origini și până în prezent, a rămas o creație a Divinității. Răul, însă, se poate manifesta prin intermediul nostru DOAR din cauza faptului că i-am acordat acest drept, prin păcatul originar. Prin urmare, putem alege calea binelui prin eliberarea de acele vibrații negative, beneficiind astfel de o protecție divină pe care niciun rău din acest Univers nu o poate declasa.

Spuneam mai sus că omul alege calea convenabilă a răului tocmai pentru că nu înțelege beneficiile protecției Divine. Pentru că nu vreau să intru în polemici, nu voi spune de ce... Dar, voi face o parafrazare din Biblie: averea voastră multă va fi în ceruri...sau...dacă muriți întru credință veți fi mântuiți.... Din cauza acestor vorbe, mulți ajung să-și imagineze credința ca pe o pregătire a morții. Chiar și eliberarea de vibrațiile negative este văzută ca pe o moarte...ca și cum trupul ar aparține Diavolului... Oameni buni... ați înnebunit? Îmi cer scuze dar, nu mă pot abține să nu fac anumite afirmații, mai cu seamă că așa ceva mi se pare o nebunie curată. Vreau să se înțeleagă faptul că tot ce e rău ne termină nu numai sufletul ci, și trupul, ajungând în final să ne ucidă... În schimb, tot ce e bun, nu numai că ne oferă o viață considerabil de lungă dar, ne hrănește și sufletul, asigurându-ne o evoluție spirituală. Moartea nu are a face. Moartea nu e o alegere. E doar o trecere, un preț pe care îl plătim pentru deschiderea rațiunii și ferecarea porților credinței. Sufletul nostru va deschide ușa morții, plecând într-o altă etapă a vieții, cu toate valorile sufletești culese de pe acest pământ. Ca atare, dacă aici alegeți să vă pierdeți în noianul de vibrații joase, veți trece într-o lume corespunzătoare trăirilor negative. Credința vă spune cum să obțineți acele capacitați spirituale care au o conotație și o vibrație înaltă în așa fel încât ușa trecerii în cealaltă lume să fie calea către Eden dar, dacă vă înălțați spiritual azi, nu înseamnă că muriți tot azi! Din contră. Cu cât beneficiați de o protecție divină, cu atât vă veți bucura mai mult de însemnătatea și adevărata valoare a vieții iar răul nu va mai putea avea influențe asupra voastră. Răul se manifestă prin boli incurabile, prin tentațiile de care am vorbit mai sus, prin cuvinte înțepătoare și grele, prin războaie, prin tentative de omor etc etc etc iar ele au ca scop distrugerea omului, uciderea lui definitivă, pierderea unei creații, în speță, divină. Și după cum vedeți, toate manifestările răului nu au nimic nepământean. Sunt chiar banale.

Lucruri simple pe care le vedem, zilnic, la tot pasul. Dar, pe care avem puterea să le împiedicăm. Și totuși nu o facem. Preferăm mai degrabă să spunem du-te dracului decât  să facem urări de bine, preferăm să căutăm puterea banului în loc să-l vedem ca pe un mijloc al lumii acesteia și nimic mai mult etc.

Toate lucrurile astea sunt menite să ne încarce cu vibrații înfiorător de negative iar prin ele se și manifestă Răul. Totodată, unicii responsabili de cedarea puterii în mâna răului suntem noi: oamenii. În plus, până și la final, răul nu va fi distrus ci, încătușat. Ca atare, dacă Dumnezeu nu distruge Diavolul, cum vă puteți imagina că-și distruge propria creație? Apocalipsa înseamnă salvarea noastră de la distrugerea pe care o crează Diavolul acela biblic, înseamnă recuperarea și preluarea Pământului de către Divinitate.

Mai mult, NU Dumnezeu distruge omenirea... ci, răul este lăsat să se manifeste pe Pământ, în toată splendoarea lui. Dumnezeu, luându-și protecția divină de la oameni, aceștia se vor îndrepta către Divinitate, realizând, în cele din urmă, pe mâna cui s-au lăsat atâta timp. E ca și cum cineva ar ridica o cortină care ne apără dar, care, totodată ne și împiedica să vedem ce se întâmplă pe scena vieții acesteia. În Apocalipsă, Dumnezeu nu îi distruge pe cei credincioși...ci va îndepărta forța de manifestare a răului...

Am încercat să vă explic toate aceste lucruri, plecând de la Biblie, de la ideea de Dumnezeu și de Diavol. Dar, fie că le numiți Bine și Rău sau vibrații înalte versus vibrații joase... ele sunt, în esență, aceleași. Nici binele și nici răul nu vor dispare dar, vor exista două tabere, două porți, două lumi distincte și, în funcție de alegerile noastre, vom poposi pe tărâmul uneia dintre acele două părți, nu numai în viața de după moarte ci, și în această viață. Și dacă nu credeți, atunci uitați-vă la bolile sau necazurile din jurul vostru. Aparent banale sau venite din senin, ele sunt defapt manifestarea răului în viața noastră, îndepărtarea de Divinitate și de legile unei vieți sănătoase. Zilnic, ne îmbolnăvim mintea și trupul cu gânduri, cu trăiri și sentimente negative, cu intrigi și scenarii pe care le creăm, cu tone de mâncare menită să ne îmbuibe până la extrem, nenorocindu-ne sănătatea fizică dar, și cu o sumedenie de lucruri de tipul must have, menite să creeze un univers iluzoriu și o fericire sintetică...apoi ne întrebăm de ce nu durează.

Însă, cea mai mare teamă este aceea că dacă veți îmbrățișa binele, răul va începe să se manifeste, cerându-și rebutul. Pentru acest fapt, v-aș ruga să vă puneți întrebarea: ce e mai important? Mașina de 100.000 de euro sau fericirea mea? Valorează pentru mine mașina mai mult decât eu însumi? Și dacă da, atunci de ce pun preț pe un lucru care peste 2 ani nu mai e bun de nimic, în timp ce eu ÎNCĂ mai exist?  Și nu, nu critic bogații sau iau apărarea săracilor...și nici nu sunt invidioasă pe bogați (nu am de ce...în viața aceasta m-am numărat printre cei norocoși)...Le plâng, însă, de milă majorității lor pentru că se supun banului și nu îl văd ca pe un mijloc ci, după cum ar spune și Biblia, ei ajung să iubească creația, uitând de Creator.

Repet: NU sunt o evlavioasă dar, dincolo de povești pentru adormit copiii, dincolo de cuvintele învechite sau de un limbaj de lemn, se află un adevăr. Practic, Biblia explică destul de bine, chiar și pentru cei mai neinstruiți dintre noi, puterea de manifestare a răului și a binelui. Totul e să priviți dincolo de texte. Pe lângă Biblie și credința creștină, toate aceste fapte sunt prezentate și de alte culturi ori religii. Yoghinii le explică în felul lor... Practicile Reiki la fel...Alchimia...Astrologia...Toate au la bază această manifestare și propagare a binelui și a răului în Univers. De altfel, toate culturile s-au bazat pe aceste două forțe, fie că le numim bine și rău, fie că le numim Yin și Yang, fie că le numim noapte și zi... Cu toții avem la bază un Isus, un Buddha, un Mahomed etc dar și un opus al lor: Antihristul, Lucifer, Loki, Lilith, Saturn etc... În concluzie, fie că vrem să credem sau nu, universul uman s-a desfășurat întotdeauna pe baza manifestării celor două energii: pozitivă și negativă. Totodată, înțelegându-le rolul, scopul și modul de acțiune, automat putem conștientiza și drumul ori scopul vieții noastre, întrebuințând acea putere a alegerii exact așa cum trebuie.