Istoricul vrăjitoriei

Dacă vă așteptați să vă povestesc în acest articol despre Mama Omida sau Harry Potter, ori alte circuri sau comedii de râsul curcilor, vă înșelați amarnic. Nu-mi pierd vremea sau timpul cu așa ceva. Altceva mă interesează ca și subiect. Strict academic! Dar, dacă vreți să mă considerați vrăjitoare, nu aveți decât:)) Doar că va trebui să știți că ritualul practicat de mine, din an în Paște:D... este cel al rugăciunii și dacă aveți nevoie de așa ceva...well...avem biserici:))
În primul rând, se fac confuzii grave între magie, vrăjitorie și iluzionism. În al doilea rând, se amestecă magii cu vrăjitorii. Îl al treilea rând nu se mai cunosc legile asupra cărora vrăjitorii și magii străvechi se supuneau. În al patrulea rând, avem câțiva “vrăjitori” și prin Biblie și țin să vă povestesc câte ceva despre aceștia. În al cincilea rând nu se mai știe nimic despre ce e acela un grimoire. Dar...să le luăm pas cu pas.

1.Magie, vrăjitorie, iluzionism

Magia este o știință. Vrăjitoria este o practică. Iluzionismul este ceea ce vedeți la circ: acele cărți de joc care dispar, acei iepuri care ies din joben. De multe ori magia este confundată cu iluzionismul și nu am idee de ce unora li se pare că magia ar avea de a face cu așa ceva.

Magia ține de: telechinezie, radiestezie, cunoașterea Tarotului ori a runelor ori a chiromanției, alchimie, astrologie etc. Ca atare, NU are a face cu iluzionismul pe care îl vedeți la circ iar unele dintre practicile magiei se pot numi astăzi chiar știință pură. Totodată, magia nu este totuna cu vrăjitoria. Vrăjitoria presupune efectuarea unor ritualuri, prin sacrificare de animale, întrebuințarea unor obiecte luate de la persoane decedate etc și Doamne ajută-ne...

2.Diferența dintre magician și vrăjitor

Magicianul este un înțelept și un învățat care obține cunoașterea printr-un studiu îndelungat. Vrăjitorul își dobândește reputația prin transmiterea ritualurilor din generație în generație.

Magicianul poate supune forțele naturii și poate controla trăirile și senzațiile prin cunoaștere. Vrăjitorul nu poate avea o astfel de putere; el intră, în acel Univers al spiritelor, ca un om legat la ochi și, de cele mai multe ori, în necunoștință de cauză.

Magicienii au ierarhii bine definite: Profanii (cei care întrebuințează magia benefic); Inițiații (cei care folosesc o parte din cunoașterea magiei); Magii (care stăpânesc secretele magiei); Marii Maeștri (învățătorii magiei)

Iluzioniștii nu sunt magicieni.

3.Legile vrăjitoriei și ale magiei

        Evident, NU toate sunt puse la punct, în această privință. Însă, una dintre legile vrăjitoriei spunea că: ceea ce nu face rău nimănui, este bine.

Corect! Dar...oare este respectat acest principiu de către toți vrăjitorii?

Practic, legea cel mai ades încălcată este cea a iubirii. Iar cei care o încalcă nu se gândesc nici măcar o clipă la consecințe. Dar, am să vi le spun eu. Nu știu câți dintre voi veți citi așa ceva...însă, cei interesați, poate, vor învăța câte una-alta și, mai cu seamă, sper ca cei cărora le-a trecut o astfel de bazaconie prin cap, să renunțe să mai acceadă la un truc ieftin cum e acesta. În primul rând, vrăjile de dragoste presupun silirea unui om să vă iubească. Ori, dragoste cu sila nu se face. În al doilea rând, efectul lor NU reprezintă o dragoste adevărată ci, doar o obsesie. V-ați dori așa ceva? În al treilea rând, consecința reprezintă un preț scump: cel pe care îl siliți să vă iubească, va ajunge, într-un final, să vă urască pentru tot restul vieții. Și, iar...NU cred că v-ați dori așa ceva. Ce trebuie înțeles, e faptul că o vrajă de dragoste are un efect temporar. După ce se termină acel efect, persoana iubită, trezită ca dintr-o beție, ajunge să aibă sentimente puternice de ură față de persoana care a aruncat o vrajă asupra lui. Și am să vă spun și o poveste bazată pe un astfel de vicleșug. O femeie și-a dorit într-atât de mult inima omului iubit, încât a apelat la o vrăjitoare. Omul iubit nu avea aceleași sentimente și, ca atare, nu împărtășeau o dragoste comună. Acea vrăjitoare i-a precizat femeii faptul că, periodic, vraja trebuia reluată. Timp de 20 de ani femeia și-a ținut alături bărbatul iubit printr-o vrajă obsesivă. După acel timp, însă, vrăjitoarea care o ajuta pe femeie, a decedat iar femeia nu a mai putut face acea vrajă. Ca atare, omul iubit a părăsit-o iar femeia a rămas singură, cu doi copii, după atâta timp. Vin și vă întreb: v-ar place să vă pierdeți, astfel, 20 de ani din viața voastră? Iar după 20 de ani, omul iubit nu numai că vă părăsește dar, ajunge să vă și urască? Hmmm....

Dragostea adevărată înseamnă cu mult mai mult decât o beție a leacurilor sau a trucurilor vrăjitorești...Nu înseamnă nici pasiune și nici obsesie, ci un sentiment reciproc care trebuie să plece de la o inimă la alta, formând din două jumătăți un întreg. Ori, așa ceva nu veți obține niciodată prin vrăjitorie sau leacuri, motiv pentru care se și spune că singurul lucru real de pe acest pământ este dragostea. De aceea adevărata vrăjitorie (nu cea practicată azi), interzicea utilizarea vrăjilor în iubire.

Magicienii, la rândul lor, au legi interesante. Câteva dintre acestea sunt: legea amprentei, legea analogiei, legea triplului. Dar, legea cea mai importantă pentru ei era aceea de a NU FACE RĂU NIMĂNUI.

Legea amprentei spunea că oriunde ne ducem, lăsăm câte o parte din noi dar și luăm cu noi altele, la schimb. Practic, atrăgea atenția asupra a ceea ce lăsăm și, mai cu seamă, asupra a ceea ce luăm cu noi, din locurile pe care le vizităm sau le vedem...din punct de vedere energetic.

Legea analogiei atrăgea atenția asupra vibrațiilor energetice pe care le emitem dar, și pe care le emit alții către noi. Acele vibrații trebuiau controlate, în așa fel încât să nu provoace rău altora sau să nu se manifeste chiar asupra lor.

Legea triplului trăgea un real semnal de alarmă, spunându-le că orice vor face, se va întoarce cu un efect triplu asupra lor. Cu alte cuvinte, culegi ceea ce semeni.

Trebuie să fim cu toții conștienți de acel efect de bumerang. Tot ce oferim, primim înapoi întreit. La urma urmei, aceasta este și o lege biblică.

4.Și, pentru că tot am adus aminte de Biblie, există și două figuri emblematice în credința creștină care au practicat vrăjitoria și magia.

Înainte de toate, țin să vă spun că exact acea încălcare a legii iubirii  i-a dus, pe de o parte, la practicarea vrăjitoriei și magiei, și pe de altă parte, la renunțare. Unul a decăzut prin căsătorii interzise (Solomon) iar altul a renunțat datorită încercării nereușite de a supune o creștină unor vrăji de dragoste (Sfântul Ciprian). Sfântul Ciprian renunță la vrăjitorie și ajunge episcop. Legenda spune că într-una din zile, Sfântul Ciprian este vizitat de un tânăr păgân care vroia să se căsătorească dar, aleasa inimii lui nu-l iubea. Astfel, a cerut ajutorul lui Ciprian, pentru a-i face vrăji care s-o determine pe aceasta să se îndrăgostească de tânărul păgân. Ciprian invocă și trimite către Iustina toate spiritele malefice dar, fără niciun efect. Cu cât Ciprian invoca mai multe, cu atât Iustina se ruga mai puternic la Dumnezeu, ea fiind o creștină convinsă. Atunci, Ciprian, descoperind faptul că puterea credinței este mai mare decât puterea vrăjitoriei, renunță și se convertește la creștinism. Mai mult, tot ceea ce aflase despre miracolul plantelor, ca și vrăjitor, le-a întrebuințat pentru vindecarea oamenilor. În ziua de astăzi îl celebrăm ca Sfânt dar, și ca protector împotriva vrăjilor.

Cel de-al doilea, Solomon, este recunoscut pentru înțelepciunea sa, dată de Dumnezeu, pentru dreptatea pe care o împărțea poporului său, pentru construcțiile și Templul ridicat în numele Domnului. Ce l-a făcut să decadă, însă, au fost căsătoriile sale, cu femei idolatre (700 de soții și 300 de concubine), precum și construirea de temple închinate zeităților și ridicate chiar în jurul Templului Domnului. În plan politic și economic, întreținerea celor 1000 de femei, a dus la mărirea de taxe și la sărăcia și suferința populației. În plan religios, Solomon a devenit un suflet pierdut, un idolatru îndepărtat de Dumnezeu și un căutător al spiritelor malefice. O dovadă a decăderii lui este chiar Testamentul lui Solomon. Cel mai malefic spirit invocat de Solomon, în Testamentul său (text biblic apocrif), este Beelzeboul: “-Eu, Solomon, i-am spus: Beelzeboul, care este slujba ta? Și el mi-a răspuns: Eu distrug regii. Mă aliez cu tiranii străini. Și proprii mei demoni îi asmut asupra oamenilor, pentru ca aceștia să creadă în ei și să se piardă. Și servitorii aleși ai lui Dumnezeu, preoții și oamenii credincioși, îi stârnesc spre dorințe pentru păcate rele și erezii și fapte nelegiuite; și ei mă ascultă și eu îi port către distrugere. Și inspir oamenilor invidie și crimă și războaie și sodomie și alte lucruri rele. Și voi distruge lumea.”

5.Acest Testament al lui Solomon a dat naștere grimoirelor vrăjitorești și magice. Grimoire-ul este un manual de magie și vrăjitorie. Ele includ instrucțiuni despre crearea a diferite obiecte magice(talismane, amulete, baghete), despre utilizarea anumitor plante sau modul de preparare a unor licori, de efectuare a unor farmece sau vrăji de diferite feluri, modalitatea de invocare a entităților supranaturale(demoni, spirite). Ele erau create din însemnări, desene și erau predate din generație în generație. Dacă vă așteptați să-l găsiți acolo pe Dumnezeu, atunci surpriză: veți da de Dracul:D:D:D (Solomon e un exemplu grăitor;) )

Și, dacă tot am vorbit cu atâta „patimă” despre vrăjitorie, haideți  să-i facem și o scurtă trecere prin revista timpului. Toți consideră că istoria vrăjitoriei ar pleca de la șamani și că aceștia erau vrăjitori. Alții, îi numesc preoți. Și alții îi consideră vindecători. Șamanismul, vechi de mai bine de un mileniu, nu numai că a dezvoltat numeroase tehnici de vindecare ori de control și invocare a naturii, sau de conlucrare benfică alături de spirite dar, au și transmis către alte generații, într-un mod voit sau mai puțin voit, din învățăturile lor. Mulți spun că vrăjitorii Wicca ar avea la bază practicile șamanice. Ei spun...Eu nu îi pot contrazice. Evident, dacă aș fi făcut parte din vreun grup al vrăjitoarelor Wicca, aș fi putut afirma sau infirma acest fapt. Personal, însă, nu îi pot considera pe șamani ca fiind vrăjitori. I-aș numi, mai degrabă, Maeștri. Tehnicile lor de inițiere sunt într-atât de dure, încât am îndoieli că un om cu vibrații energetice joase le-ar putea supraviețui. În plus, șamanii au acces acolo unde omul de rând nu va avea vreodată. Ei invocă spiritele bune, cunosc tainele sacre ale Universului, se coboară în lumea cea mai de jos cu scopul de a-și apăra comunitatea, pot stăpâni natura, pot vindeca boli. Pericolul inițierii în șamanism îl presupune trecerea sufletului uman în transcendent și încercarea de reîntoarcere în trup (prin moarte cataleptică). Prin stările de transă sau visare, ei obțin informații ajutătoare oamenilor sau bolnavilor. Însă, nu este o tehnică la îndemâna tuturor și nici nu este indicat de a fi practicată de toți. Din câte am înțeles, Wicca nu practică ad-literam tehnicile de inițiere ale șamanilor ci, le abordează într-un mod plastic...sau metaforic. Cel mai interesant este faptul că șamanii pot călători prin vis și pot comunica, astfel, cu cei dragi...sau cu oamenii, în general, având puteri telepatice fantastice. Având în vedere latura benefică a șamanismului, prefer, totuși, să nu atribui acestei paralele, făcute de alții, o însemnătate ieșită din comun. În plus, am o mare stimă față de ceea ce înseamnă șamanii și, surpriză! Ei ÎNCĂ mai există. Îi puteți întâlni prin Siberia sau Tibet și nu numai. Evident, mâine-poimâine veți afla că ei se află și în România:P:))

Dar, cea mai mare importanță dată vrăjitoriei, a fost cam prin secolele XVI-XVII, când bisericile reformate și Inchiziția au pornit o adevărată vânătoare. Atunci, vrăjitorii au fost acuzați de legături cu Diavolul, de orgii sau canibalism, fiind arși pe rug. Din păcate, în acea vânătoare de vrăjitoare, mulți oameni au murit nevinovați. Unii au recunoscut că practicau ritualuri închinate Diavolului doar din cauza torturilor groaznice pe care nu le mai puteau îndura. Alții au fost acuzați pe nedrept de practicarea unor tehnici malefice, deși, nu aveau nimic în comun cu răul. Spre exemplu, un grup de practicanți din Milano, care se închinau zeiței Diana, învățau cum să utilizeze plantele pentru vindecarea bolilor. Sau, în Lorena exista un grup de vindecătoare dar, nicidecum de vrăjitoare robite de Satan. Dar, cea mai interesantă ispravă este cea a benandantilor de la care pleacă multe povești și legende simpatice. Ei au spus inchizitorilor că nu sunt vrăjitori deoarece ei invocă un înger din cer, nu pe Satan. Tot benandantii spuneau că îngerul îi ajuta să îi învingă pe vrăjitori. Partea haioasă a istoriei lor, constă în armele cu ajutorul cărora se băteau cu aceia pe care ei îi numeau vrăjitori. Înarmați până în dinți cu mărar și mături, ei dădeau o adevărată răfuială cu stregonii. De aici reiese nu numai legenda renumitei mături, pe care zburau vrăjitoarele dar, și faptul că în accepțiunea benandantilor, stregonii (sau strigoii) erau, defapt vrăjitorii (vezi M. Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. III) Și mai amuzant e faptul că, după ce benandantii au fost acuzați de erezie și ținuți prin închisori, Inchiziția a ajuns la concluzia că vinovați erau stregonii:D:)) După zeci de ani de procese intentate Inchiziției de către benandanti, aceștia din urmă ajung să recunoască faptul că între ei și stregoni nu e niciun fel de diferență. Nu există o dată exactă a nașterii vrăjitoriei. Practic, ea își are rădăcini clare în păgânism. Din fericire, multe din incantațiile demonice s-au pierdut în negura timpului DAR, din păcate, odată cu ele   s-au pierdut și o mulțime de informații referitoare la beneficiul plantelor și la întrebuințarea cât mai corectă a acestora, în vindecarea bolilor.

În ziua de astăzi, atât magia cât și vrăjitoria se află pe toate tarabele. Cumperi cartea, arzi o lumânare, trântești o incantație și te aștepți să pice bani din cer. Apoi, demoralizat că nimic nu se întâmplă, încerci o altă carte și tot așa. Într-un final, renunți și alegi să te duci la mame Omide. Prin ironia mea încerc să trag un semnal de alarmă căci practicând haotic astfel de fenomene, nu numai că încălcați legile și principiile Universului dar, vă supuneți riscului de a trezi la viață spirite încărcate puternic negativ și care v-ar “bântui” întreaga viață. Nu e mai simplu să cereți prin rugăciune ceea ce aveți nevoie? V-ar proteja mai mult câmpul energetic, v-ar dezvolta o protecție benefică și, mai cu seamă, o rugăciune NU vă va costa niciodată cât Merzanul din fața blocului;)