Kabbalah

Termenul provine de la cuvântul kibbel= a primi prin tradiție.

Reprezintă un sistem filosofic religios, născut în perioada babiloniană, a captivității evreilor dar care s-a consolidat cu mult mai târziu, in perioada iudaismului, datorită școlilor ebraice.

Kabbalah combină doctrinele lui Pitagora și Platon, cu doctrine orientale, creând un sistem mitologic și filosofic mistic.

Ea cuprinde o parte practică și una teoretică. Pe partea teoretică, se povestea despre Dumnezeu și atributele sale iar pe parte de practică se arăta cum pronunțarea diferitelor nume ale lui Yahweh pot produce fenomene și obiecte dorite.

Kabbaliștii împart kabbalah în:

1.Maaseh bereshith- explicarea primului capitol al Genezei biblice

2.Maaseh merkaba-explicarea viziunilor avute de Ezechiel, Daniel și ale altor profeți.

Există, însă, și alte împărțiri ale kabbalei...De exemplu, Munk, spune că există o kabbalah simbolică, referitoare la căutarea în Scripturi a unui sens ezoteric diferit, prin transpunerea arbitrară a literelor (themura), prin valori cifrice date (gematria), formarea altui cuvânt din unirea inițialelor(notarikon), o altă kabbalah pozitivă a cărei preocupare este strict legată de o clasificare a îngerilor și demonilor și o kabbalah speculativă, prin care totul ar proveni din lumina eternă numită Yahweh.

Prima carte kabbalistică a apărut în sec. XII, sub denumirea de Bahir, o compliație de texte vechi din care cea mai mare importanță a căpătat-o Cartea creației. Cartea este atribuită rabinului Aqìba. Însă, cea mai importantă carte a literaturii kabbalistice o reprezintă Zohar-ul, care datează de prin secolul XIII.

În concepția kabbalei, apropierea de divinitate, nu se poate realiza nici prin speculații raționale, nici printr-o viață cucernică ci, prin cunoașterea unor tradiții secrete.