Etichetarea

Omul adoră, în general vorbind, etichetele și etichetarea celor din jurul lor. Dacă, deunăzi, etichetele erau lipite numai pe borcane, astăzi, ele au trecut de la pantaloni și diferite accesorii, la oameni.

Așa cum vestimentațiile sunt denumite: Versace sau Armani, și oamenii sunt denumiți ca fiind: proști, handicapați, cretini etc. Însă, dacă ești mai norocos, primești o etichetă mai plăcută sau mai frumoasă auzului.Dacă nu, ce ți-e scris, în frunte ți-e pus...sau spus, în cazul de față.

Dar, nu se oprește totul aici.

Ne etichetăm copiii încă de când sunt mici...mai nou, nu se mai poartă cămara plină de borcane cu dulcețuri ci, copiii cu etichete. Părinții, obosiți, nervoși și stresați de problemele de serviciu, își pierd cumpătul în fața copilului, în momentul în care acesta din urmă a făcut o greșeală, și-și varsă nervii pe el prin fel și fel de cuvinte neadecvate. De exemplu: „I-ai furat pixul colegului tău?! Ești un hoț!”...sau...”Ți-ai lovit colegul? Ești un golan, un netrebnic”...etc...

În acest caz, părinții trebuie să știe că astfel de afirmații gratuite pot afecta GRAV ideea de viitor a copilului. În momentul în care puneți copilului eticheta de hoț, șansa de a deveni unul este foarte mare.

În primul rând trebuie să rețineți faptul că prin reproșuri nu realizați nimic ci, din contră, agravați situația deja existentă. Același lucru este valabil și în privința pedepselor sau interdicțiilor fiindcă vor ști că primesc  drept penintență două săptămâni fără televizor iar asta îi va face complet imuni.

Cea mai bună soluție este aceea de a discuta cu copilul, pe un ton calm...fără etichete...fără reproșuri. Veți constata nu numai o atenție sporită din partea lui dar...calmitatea voastră, ca părinți, îl va face să înțeleagă mult mai bine faptul că nu mai trebuie să repete greșeala.

Nici măcar țipetele voastre nu-l vor face pe un copil să vă asculte…Va aștepta să vă treacă, după care o va lua de la capăt, repetând năzbâtiile făcute. Aduceți-vă aminte că și voi ați fost copii…Care au fost momentele în care vă venea să intrați în pământ de rușine, pentru greșelile făcute față de părinți și când repetați năzbâtiile? Și veți vedea că i-ați ascultat atunci când părinții v-au vorbit pe un ton calm…

Totodată, va trebui să înțelegeți faptul că toate aceste etichete au o influență cruntă în dezvoltarea unui copil. Dacă voi îi spuneți de când e mic că e handicapat…sau incapabil…sau nebun…și nu-l încurajați sau nu-l susțineți atunci când trebuie …sau nu-i ascultați acele vise, planuri…cum credeți voi că va ajunge acel copil când va fi mare? Chiar dacă visul lui pare o bazaconie…ascultați-l! Și dacă greșește, veniți-i cu argumente solide și serioase PE subiectul disputat și NU cu replici de tipul: nu ești tu capabil sau nu ești în stare sau…nu e de viitor… Nu uitați că și voi ați făcut greșeli sau ați visat sau ați sperat…ca apoi să vă loviți de un mare tavan care v-a adus cu picioarele pe pământ. La urma urmei, maturitatea se învață pas cu pas, trecând prin viață…și cine să-i învețe pe copii cum să se maturizeze dacă nu înșiși părinții lor?