Lăzărelul
sau Sâmbăta lui Lazăr este o sărbătoare a primăverii, tipică zonei dobrogene a
României și care se serbează înainte de Paște, în sâmbăta Floriilor. Tot atunci
se serbează și: învierea lui Lazăr, Lazăr cel sărac și Moșii de Florii.
Există
mai multe povești și legende. Conform uneia dintre ele, Lazăr pleacă pe câmp,
cu oile. Acolo, vrând să taie niște crengi, cade din copac și moare.
Surorile sale îl găsesc, îi aduc trupul acasă, îl spală și îl imbracă în frunze de nuc. Apa în care l-au îmbăiat au aruncat-o la rădăcinile nucilor, simbolizând astfel ideea de renaștere, de reînviere a naturii, Lăzărelul fiind o sarbatoare a vegetației.
Surorile sale îl găsesc, îi aduc trupul acasă, îl spală și îl imbracă în frunze de nuc. Apa în care l-au îmbăiat au aruncat-o la rădăcinile nucilor, simbolizând astfel ideea de renaștere, de reînviere a naturii, Lăzărelul fiind o sarbatoare a vegetației.
Conform
unei alte variante, Lăzărelul pleacă să aducă hrană pentru animale dar, moare
în pădure. Datorită bocetelor surorilor și mamei lui, din mormântul lui se
ridică un copac. O altă variantă spune ca Lăzărel, pleacă în pădure pentru a
tăia lemne. Urcându-se în copac, creanga pe care se afla, se rupe și cade iar
în locul în care a murit s-a ridicat un pom înverzit, cu ramuri bogate. În alte
variante Lăzărel pleacă supărat după frunze pentru oile sale fiindcă mamă-sa nu
i-a facut azimă; surorile îl gasesc mort, îl aduc acasă, îl spală în lapte iar
apoi îl bocesc. Sărbătoarea este asociată cu povestea lui Lazăr cel sărac sau
cel care a poftit la plăcinte și cu învierea lui Lazăr de către Isus.
Lazăr,
mort de patru zile, timp în care surorile și mama lui l-au bocit a fost readus
la viață printr-o minune infăptuită de Isus.
Totodată, bocitul morților
ar fi devenit un obicei care a plecat de la această istorioară.
Există
și o variantă feminină a acestei sărbători, respectiv Lăzărița. Ea este mireasa
lui Lăzărel și de aceea este reprezentată de o fată tânără.
Datina presupune ca în
sâmbăta Floriilor fetele să-și pună pe cap coronițe împletite din salcie, să
colinde, iar în schimb să primească ouă, pe care să le roșească pentru Paște.
Obiceiul
presupune ca cele care se duc la colindat să fie fete tinere, copile, dintre
care una să fie îmbracată în mireasă, reprezentând-o pe Lăzărița.Cântecele
colindatului povestesc despre moartea lui Lazăr iar in unele variante
precizează și de Lăzărița.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu