Tradiții de Sfântul Andrei

-Dedic acest articol doamnei academician și director al Institutului de Etnografie și Folclor, Sabina Ispas, mulțumindu-i, cu acest prilej, pentru ceea ce cunosc astăzi. –

Având în vedere faptul că la 30 noiembrie, celebrăm sărbătoarea Sfântului Andrei, m-am gândit să spun și eu câteva cuvinte despre acest eveniment...destul de important, dealtfel.

Însă, nu intenționez să vă vorbesc din cărți biblice sau să vă spun când a trăit sau cum și în ce fel a murit.

Dar, pentru cine nu știe, Sfântul Andrei a fost unul dintre adepții Sfântului Ioan Botezătorul, devenind, ulterior, Apostolul lui Isus. Sunt, însă, și alte lucruri destul de importante, legate de această sărbătoare iar ele sunt precizate extrem de frumos în cadrul folcloristicii românești. De aceea, am să menționez doar acele lucruri care ar trebui reținute în legătură cu această dată. În plus, cu un search pe Google, veți descoperi tone de informații.

De aceea, aș vrea să menționez câteva din aspectele pe care nu le veți găsi chiar pe toate drumurile.

În primul și-n primul rând, odată cu 30 noiembrie, încep sărbătorile de iarnă (și NU cu 15 noiembrie, în post, așa cum se precizează în cadrul unor articole) și care țin până pe 7 ianuarie. În al doilea rând, Sfântul Andrei nu este numai acel protector al lupilor, deși este animalul primordial ca și simbol, ci, este și patronul sau protectorul animalelor, în general. Totodată, nu întâmplător i s-a atribuit ca simbol, lupul. Printre multe alte motive, se află și acela că, începând cu data de 30 noiembrie, lupii încep să mișune pădurile și să dea târcoale gospodăriilor. Dealtfel, oamenii chiar aveau o regulă foarte strictă în privința aceasta, intrezicând mersul în pădure, în noaptea Sfântului Andrei, spunând că dacă vei încălca o astfel de regulă, vei fi blestemat iar Sfântul Andrei va trimite lupul să te sfâșie. Evident, era o idee prin care oamenii căutau siguranța și protecția celor dragi, emițând astfel de superstiții.

Obiceiurile petrecute în data de 30 noiembrie sunt numeroase. Oamenii pun grâu la încolțit și, în funcție de cum va crește, la fel de bogat și norocos îi va fi anul următor. Dar, se pun inclusiv crenguțe de măr...Însă, obiceiul este destul de rar practicat. Se spune că dacă acele crenguțe înmuguresc, destinul îți va fi unul bun...dacă nu, atunci vei avea parte de o soartă rea.

Un alt obicei haios, care avea loc în noaptea de Sfântul Andrei, se referea la fetele care călcaseră strâmb. Ele trebuiau să întoarcă toate vasele cu fundul în sus, pentru a fi iertate. Dacă un singur vas ori farfurie, rămâneau neîntoarse, atunci fata respectivă ar fi fost pedepsită pentru fapta ei. Hazliu...mai ales în ziua de astăzi:D:))=)) Mă întreb, mai degrabă, UNDE NU s-ar întoarce farfuriile, dacă această datină s-ar păstra=)) Doamne păzește:D

Totodată, noaptea Sfântului Andrei era denumită și Noaptea Strigoilor. Ușile și ferestrele erau unse cu usturoi, făcându-se semnul crucii, pentru protecția împotriva strigoilor.  În plus, usturoiul era păstrat la icoană și folosit ca leac, pe tot timpul anului.

Dar, haideți să spunem câte ceva și despre strigoi. Dacă ar fi să căutăm o rădăcină a apariției lor, atunci aceasta s-ar regăsi undeva, prin perioada Inchiziției, când benandantii susțineau o poveste a lor, cu privire la stregoni, la ospățul și la lupta acestora (vezi M.Eliade, Istoria credințelor și Ideilor religioase).

Strigoii erau de două feluri: morți sau vii. Cei morți erau sufletele rămase între două lumi. Cei vii erau cei născuți cu căițe și care, în noaptea Sfântului Andrei, se întâlneau la răscruci de drumuri, unde dădeau o bătălie, în bună regulă.

Practic, noaptea Sfântului Andrei este noaptea spiritelor. De aceea, casele sunt apărate cu usturoi, ușile și ferestrele sunt unse și închinate... Se pune că strigoii vin și întreabă: Ușă, ai văzut pe X intrând? Iar ușa dată cu usturoi va spune: NU... Atunci, strigoiul se va duce la fereastră și va întreba: Fereastră, ai văzut pe X intrând? Iar fereastra unsă va spune: NU... Sigur, în ziua de azi ne bufnește râsul numai gândindu-ne la astfel de superstiții sau povești trăsnite. Dar, sunt, totuși, tradiții străvechi, care fac parte din cultura noastră. Dealtfel, să nu uităm faptul că Sfântul Andrei este ocrotitorul României.

Alte obiceiuri făceau referire la aflarea ursitului. Se făcea un soi de pită extrem de sărată...dacă nu potroacă:D ( în unele regiuni se numește cococică=)) ) și care se punea la uscat, pe sobă, mâncându-se înainte de somn. Astfel, fata își visa ursitul, aducându-i un pahar cu apă.

Un alt obicei era păzitul usturoiului. Fetele ascundeau câte un cățel de usturoi într-o cocă și, în funcție de cum încolțea acel usturoi, atât le lua să se mărite.

Există inclusiv o băutură tradițională, servită, în noaptea Sfântului Andrei. Se numește covasă. E un soi de terci, preparat din mălai, făină și apă.

Evident, există și altfel de obiceiuri și, dacă ar fi să le împărțim pe regiuni,      ne-am cruci câte sunt. Dar, am vrut să le subliniez pe cele mai importante dintre ele. În plus, dacă se rețin și acestea, tot e ceva. La urma urmei, fac parte din cultura și tradiția noastră și ar fi păcat să nu le cunoaștem. În plus, chiar e haios să putem păstra o parte din ele...sau măcar încerca...Cred că e destul de distractiv să pui grâu la încolțit, să atârni de o icoană niscaiva usturoi sau să bei un soi de terci fierbinte, în seara Sfântului Andrei. Ar fi ca și cum ai începe cu dreptul acele sărbători de iarnă (spuse lupul moralist;):D:)) ).

Totodată, prin intermediul acestui scurt articol, urez La Mulți Ani! tuturor celor care poartă numele de Andrei sau Andreea!