Cum să vă păziți pielea în fața animalelor sălbatice

Evident, marea temere a oamenilor sunt urșii... Dar, să nu uităm de faptul că mai sunt și alte animale precum râșii, șerpii, lupii...etc

Se tot spune pe la știri cum că oamenii au fost atacați de urși... Marele păcat este acela că nu se spune și de ce s-a întâmplat așa ceva...

În primul rând, lucrul pe care nu prea-l pricep unii este faptul că noi invadăm habitatul lor și nu invers. Ca atare, trebuie să respectăm regulile lor, nu ale noastre! Noi suntem invitații și nu oaspeții.

Au existat și mai sunt încă zoologi care cercetează gesturile și instictele animalelor. Unul dintre aceștia este renumitul Kevin Richardson.

Animalele au o logică în comportamentul lor care, oamenilor le scapă cu desăvârșire. Ele nu atacă fără un motiv...fie se simt în pericol, fie au nevoie de hrană, fie le-ai invadat teritoriul. Probabil, acum veți considera că vă spun povești cu zâne, desprinse din vreo carte...

Nu...nici vorbă! Întâmplător, m-am întâlnit de atâtea ori cu urșii încât am ajuns, la rândul meu, nu numai să scotocesc după informații ci, să le și pun în practică, având în vedere că mi s-a oferit și ocazia.

Dacă sunteți pe un traseu, puneți-vă pe cântat sau făcut gălăgie...râdeți, spuneți bancuri...În felul acesta, chiar dacă ar există vreo dihanie prin preajmă, nu se va apropia de grupul vostru.

Dacă sunteți cu cortul, faceți focul în apropiere. Nu lumina va fi cea care îl va speria ci, umbra.

Nu depozitați mâncarea în cort ci, la o distanță considerabilă de acesta fiindcă ursul nu are treabă cu oamenii ci, cu ceea ce cară după ei, respectiv bunătatea de alimente.

Nimic din ceea ce veți ține în cort, inclusiv hainele să nu care cumva să aibe miros de grătărele și mici. Locul în care este cel mai puțin probabil (evident...nu neapărat imposibil) să apară ursul este la înălțimi. De regulă, ei noaptea coboară pentru a-și căuta hrana. De aceea, cel mai sigur loc de campare va fi sus și nu la baza muntelui, în vreo poiană.

Dacă dați pe drum de o ursoaică însoțită de pui, faceți cât mai mult zgomot cu putință...bateți cu lingura într-o oală de tablă, DAR nu aruncați cu bețe sau alte grozăvenii fiindcă îi veți da impresia că o veți ataca și că puii ei sunt în pericol. Urșii nu stau tocmai bine la capitolul auz iar puii sunt puși pe joacă...Motiv pentru care ei vor fi primii care vor alerga spre voi, în întâmpinare dar, zgomotul îi va îndepărta, ursoaica va simți un pericol și îi va chema iar voi aveți șanse în proporție de 90 la sută să scăpați cu bine.

În urmă cu ceva ani, la știri s-a spus despre o nemțoaică ucisă de o ursoaică... Recent, mi-a fost dat să mă întâlnesc pe Platou cu un cioban (martori îmi sunt toți cei care au fost de față) și care ne-a povestit cum s-a întâmplat defapt marele eveniment, el însuși văzând toată pățania.

Ideea e că nu s-a precizat un miiicccc amănunt în acea știre Tv...și anume, faptul că nemțoaica, în loc să se îndepărteze, s-a apropiat de animale, încercând să le pozeze...Logica animalului? Voi ce credeți? Nu te lasă o cățea să te apropii de puii ei, darămite o ursoaică... Simțindu-și puii în pericol, a atacat...

Dacă dai de el, întâmplător, pe o potecă, cea mai bună soluție este aceea de a arunca rucsacul în stânga sau în dreapta ta...oriunde, numai să fie în sens opus ori lateral sensului tău de mers. Evident, la așa ceva nu mai ții cont că, poate, în jur e vreo prăpastie... Ideea e să-l arunci pentru că interesul ursului va fi desaga ta și nu tu.

Dacă ai pe unde să treci, ocolește poteca, urmărind atent reacțiile ursului, fiindcă în felul acesta îi transmiți mesajul că nu îi invadezi teritoriul și că nu reprezinți un pericol pentru el. Dacă nu cedează și reacțiile lui sunt în continuare violente, fă-te ghem... Este o regulă de aur valabilă pentru TOATE animalele sălbatice. Făcându-te ghem, ele înțeleg din gest faptul că le cedezi teritoriul și că te declari învins. Ca o paranteză, aici se și face diferența între animal și om...Omul lovește exact când ești la pământ...animalul? NICIODATĂ!

Oricât de bun ai fi la alergări, nu o lua niciodată la fugă! Te va prinde din urmă, fii sigur de asta...

În urmă cu ceva ani buni am avut parte de o experiență de ”vis”, în care am fost luată de mână și târâtă aproape, într-o fugă nebună din cauza unui amărât de urs. A alergat după noi, pe potecă și ne-a prins din urmă. Am țipat să ne oprim, într-un moment de furie iar ursul s-a oprit și el... Se uita la noi ca la un banc cu proști...Nu vreau să știu ce era în mintea lui... În plus, din spatele ursului, mai veneau trei turiști...Când l-au văzut, au luat-o drept...în jos!... Unde, de altfel, ne-au și așteptat...

Mi-am oprit atunci însoțitorul și am mers agale și ffff încet, pe potecă, fără să-mi mai pese că ursul se află în spatele nostru... Nu mai țin minte dacă am cântat dar, știu că vorbeam...Ca atare, dihania, după ce ne-a analizat și a văzut că nu reprezentăm niciun pericol pentru ea și nici nu deținem hrană la noi, s-a făcut dispărută. N-avea ce mâncare să obțină de la noi, oricum și, în plus, nu i-aș fi dat! Chiar există și o campanie Salvamont pe această temă (de apreciat!), în care se spune foarte clar: Dând ursului de mâncare este egal cu o condamnare la moarte...

Știți...există vorba aceea cu omul sfințește locul... În unele cazuri, îl distruge mai degrabă...

Totodată, am mai citit în unele rubrici despre spray-uri cu piper... Iertați-mi lacrimile! Nu sunt de la piperul din spray ci, de la hohotele de râs! Dați voi cu așa ceva ursului, în nas, că veți avea parte de o chelfăneală pe măsură. DAR, acea minune de spray este util din alt punct de vedere...Taie mirosul grătărelelor făcute iar ursul nu le va mai simți.

Încă un amănunt legat de animalele sălbatice, în general... Frica umană este resimțită de fiare ca pe un semnal de pericol. Pare bizar dar...probabil, în momentele de teamă, organismul nostru emite semnale către animale... Având în vedere inclusiv faptul că ele comunică mai mult non-verbal...automat, simțurile lor sunt cu mult mai dezvoltate decât cele umane. Într-un cuvânt, animalul îți simte fiecare stare sufletească... Dar, uneori o percepe distorsionat...Așa și cu frica...

Este cel mai dificil lucru dar, nu imposibil... Trebuie să vă controlați teama! Nu numai că vă face să acționați greșit dar, vă face, involuntar, să transmiteți un mesaj eronat fiarelor pădurii.

Gândiți-vă la întrebarea De ce o căprioară sau o veveriță nu fac rău și ursul da? Animalele se apropie de noi atât cât le permitem (și aici mai fac o paranteză referitoare la o altă întâmplare hazlie:)) A fost pentru prima dată când eu am avut o reacție destul de ciudată și de necontrolată în fața unei ursoaice cu doi pui. Eram undeva în zona Văii lui Stan...pe acolo pe undeva... La un moment dat am auzit căderi de pietre...Fiind o zonă de stâncăriș, nu mă așteptam NEAM să văd taman acolo cocoțată o ursoaică și cu doi pui după ea... Ca atare, luându-mă prin surprindere, am țipat de-a dreptul la cel de lângă mine să intre în mașină URGENT:)) Asta fără să îi spun de ce:))) Abia în mașină am putut să îngaim un cuvânt: URSUL... =)) După ce mi-am revenit cu firea, am dat iama afară din mașină amândoi dar..datorită faptului că am URLAT ca la armată, de parcă aliniam o garnizoană de oameni=)), am speriat și ursoaica și puii... și au fugit pe unde le-a fost drumul:)) So...FACEȚI ZGOMOT!) Revenind, însă, la povestea noastră ... Căprioarele ni s-au părut simpatice și țanțoșe așa că am considerat că sunt și fricoase... Veverițele la fel... Ca o altă paranteză... am trăit să văd și veverițe rele! Au zgâriat de nu se poate pe-un om... Oare de ce? ... Am aflat, ulterior, când am întrebat, de curiozitate, ce a fost în mintea lui... Răspunsul? S-o iau acasă pe una din ele, pentru fie-mea...

Ca atare, animalele simt și au logica lor...

Ca un fapt divers, există o tehnică banală care închide transmisia temerilor tale către animale... Unește degetul arătător cu degetul mare, la ambele mâini... Apoi, încearcă să aplici, în funcție de caz, una din tehnicile de mai sus... Sigur, ideal ar fi să nu aveți nevoie!

Cât despre râși? Toți susțin că sunt cumplit de răi... Toate felinele par așa... Adevărul este unul: oricărei feline, fie ea și mâță sălbatică, mai mică sau mai mare, trebuie să-i câștigi încrederea.

Cu un urs comunici la un fel... Cu un râs? Va trebui să joci un fel de joc pisicesc. Noroc că sunt atât de rari la noi în țară... că v-ar apuca noaptea pe Platou, încercând să treceți de miorlăielile și atacurile unei pisici sălbatice.

Trebuie să stai pe loc, să te faci ghem, să încerci s-o imiți, să cauți să te îndepărtezi, încet, și să o ții într-o continuă tratativă de genul acesta care, practic, e un fel de negociere cu felina...negociere care te va ține ore! De ce? Fiindcă ești pe teritoriul ei... pe care l-ai încălcat și pentru asta trebuie să-ți iei porția de răfuială din partea felinei...E bine să lași un râs să-ți spună, în toate tonalitățile pe care le va emite, tot ce are de zis, dacă vrei să scapi întreg. Felinele CHIAR sunt cele mai posesive și imprevizibile animale. Cândva, citeam un articol despre o insulă, unde se presupune că ar fi depozitate nu știu ce comori... Cert e că nimeni nu a putut-o explora din cauza râșilor aflați în acea regiune și de care, niciun om, până în prezent, nu a reușit să treacă. Ce e al lor NU va fi și al tău...în schimb, ce e al tău, va fi întotdeauna și al lor...

În privința șerpilor... Apar întotdeauna după ploaie de parcă i-ar fi adunat careva la sfat... Va trebui să pășiți cu atenție... Nu e tocmai frumos să calci un șarpe...dacă mai e și veninos, atunci el îți va spune și ceva de dulce în doi timpi și trei mișcări. Să mai spun ce trebuie făcut în caz că te-a taxat un șarpe? Pui un garou deasupra mușcăturii și tragi veninul cu gura, cât poți de repede...Asta nu înseamnă că ești vindecat ci, că se reduce cantitatea de venin din organism, ceea ce îți asigură suficient timp pentru a ajunge la cel mai apropiat punct medical. Pentru a nu te trezi cu ei în corturi, bate patru cioturi, în cele patru colțuri ale cortului și leagă o sfoară, la baza cortului, la vreo opt-zece centimetri de sol- așa, nu vei avea surprize neplăcute.

Cu lupii este, practic, cel mai ușor. În primul rând, îi vezi cel mai mult iarna...Ca atare, vara sunt șanse slabe de a da peste vreunul. În orice caz, dacă se va întâmpla un astfel de miracol, focul este sursa cea mai sigură care îi îndepărtează.

Atâta timp cât iubiți animalele... și ele vă vor iubi pe voi! Și nu vă vor vătăma! Respectați-le regulile și habitatul iar ele nu vă vor face niciun rău.

În plus...adeseori m-am întrebat care e mai sălbatic? Omul....sau...animalul?