Un mic test de gramatică...Baftă;)

Tot mai des mă lovesc de un fenomen haios numit CARE... Well... Acest faimos “care” e folosit simplu în ORIcare dintre situațiile lui... Pancarda care scrie... Omul care i-am dat... Bancomatul care am luat banii...

Nu intenționez să jignesc pe nimeni, prin acest articol ci, doar să explic diferența acelui renumit cuvânt: CARE. Am să fac acest lucru LOGIC și fără să zăpăcesc pe careva cu gramatica. O teorie seacă și fără înțeles, naște un faimos alzheimer.

1.Care...PE CARE...ÎN CARE...

Pancarda care scrie este o exprimare greșită. Dacă veți formula astfel o propoziție, va reieși că însăși pancarda scrie...așa, de una singură... Pentru a formula corect, puneți-vă întrebarea: Unde scrie? Răspuns: pe pancardă... Ca atare, dacă PE pancardă scrie și NU ea însăși face acțiunea...atunci, formularea corectă a acestei propoziții, va fi: Pancarda PE CARE scrie...

Meditând asupra istoriei...

Mă tot gândeam cam ce aș mai eu putea să vă povestesc...ceva nou...ceva ce încă nu am materializat, ca și rubrică. Așa că m-a lovit , ca temă, istoria. Dar, NU mă refer la acea istorie care înșiră evenimentele prin date cronologice... ci, la acea parte culturală a ei. Dacă nu gândim fiecare eveniment, prin prisma memoriei noastre și a ideilor personale, nu vom reține, în veci, absolut nimic...darămite faptele și întâmplările istorice.

În plus, este vorba de un blog dedicat culturii, șuetelor și NU înaltului soclu elevat, al cunoașterii. Cu alte cuvinte, urmăresc să scot cultura în stradă și s-o unesc cu spartul semințelor, din colțul blocului=)) De ce?

Tradiții de Sfântul Andrei

-Dedic acest articol doamnei academician și director al Institutului de Etnografie și Folclor, Sabina Ispas, mulțumindu-i, cu acest prilej, pentru ceea ce cunosc astăzi. –

Având în vedere faptul că la 30 noiembrie, celebrăm sărbătoarea Sfântului Andrei, m-am gândit să spun și eu câteva cuvinte despre acest eveniment...destul de important, dealtfel.

Însă, nu intenționez să vă vorbesc din cărți biblice sau să vă spun când a trăit sau cum și în ce fel a murit.

Dar, pentru cine nu știe, Sfântul Andrei a fost unul dintre adepții Sfântului Ioan Botezătorul, devenind, ulterior, Apostolul lui Isus. Sunt, însă, și alte lucruri destul de importante, legate de această sărbătoare iar ele sunt precizate extrem de frumos în cadrul folcloristicii românești. De aceea, am să menționez doar acele lucruri care ar trebui reținute în legătură cu această dată. În plus, cu un search pe Google, veți descoperi tone de informații.

Relații de cuplu. Etape și caracteristici

De curând, am fost întrebată cam cum văd eu o relație... Și, deși, de felul meu, ocolesc să stau la astfel de taclale și evit subiectul iubire pentru că prefer să simt și NU să fac poeme de amor...am să răspund, totuși, acestei întrebări, venită din tam-nesam...

Când ești copil, vezi relația ca pe un poem, ca pe o lume de basm sau roz bon-bon...Când crești, realizezi, însă, că toți fluturașii aceia sunt doar în povești nemuritoare și că viața în doi înseamnă cu mult mai mult.

Atâta timp cât totul e perfect și lucrurile din viața ta sunt pe făgașul lor normal, sunt puține motivele care pot dărâma o relație solidă. 

Pictura privită altfel

Pe ziua de astăzi mi-am propus să trăncănim puțin și despre pictură dar, într-o manieră ceva mai sucită.

Și de aceea, am să încep subiectul cu o întrebare: Cam câți dintre voi admirați cu adevărat o expoziție de pictură? Pun pariu că dacă aș face un sondaj, rezultatele ar fi dezastruoase... Dar, pe bună dreptate. Vă duceți să vizitați un muzeu, unde zac tablouri întregi pe toți pereții dar, nimeni nu vă explică nimic cu privire la ele...SAU, dacă e să vă spună câte ceva, întotdeauna vor face referire la pictor și nu și la mesajul picturii, în sine. Motiv pentru care, majoritatea picați într-o plictiseală acerbă și cruntă.

Psihologia în literatură. Michel Tournier

În urmă cu ceva vreme bună...pe când eram la prima mea facultate, am decis să creez o Lucrare de Diplomă autentică. Uitându-mă puțin în urmă, pot afirma chiar că a fost prea autentică, mai ales că era scrisă în franceză și nimeni nu înțelegea o boabă...mai cu seamă cei din comisie. Deh... La urma urmei, ce mai contează? Important e că au apreciat-o și așa... în necunoștință de cauză :D...și chiar vă mulțumesc frumos pentru deosebita dumneavoastră atenție...și mai ales răbdare...datorită căreia m-ați ținut în sala de prezentare DUBLU decât normalul, fiindcă ați vrut să mă auziți vorbind în zece limbi, pentru a înțelege întreaga Comisie de Examinare ce bălmăjeam eu pe acolo. Toată stima:D și nervii mei:D:D:D:))

Retrospectiva 2012

     Nu știu cum a fost pentru voi anul 2012 dar, pentru mine s-a dovedit a fi un an al extremelor. 

M-am simțit de parcă aș fi fost aruncată dintr-o parte în alta a lumii. 

   A fost ca și cum aș fi trăit zece ani într-unul singur...Mi-am pierdut persoane dragi, m-am luptat cu morile de vânt, mi-am văzut părinții chinuiți de boală și de viață și inclusiv prietenii suferind pierderi grele sau neașteptate...

Nu se mai citește?

De câtva timp încoace, aud oameni importanți pentru cultura noastră, spunând că lumea nu mai citește, iar alții se laudă cu faptul că n-au mai deschis o carte de secole... Într-adevăr, NEcititul a devenit un trend...

Probabil, vă veți aștepta, din partea mea, la o replică destul de dură la adresa celor care nu mai citesc... Ei, bine...vă înșelați amarnic...

D'ale mele citire...

Într-una din seri, căzusem pe gânduri și meditam asupra unui subiect aparent stupid. Încercam să croiesc un tipar al lumii de azi iar în fața ochilor mi-au apărut, subit, câteva imagini triste... sau patetice...sau...penibile-dacă vreți.

Dansuri tradiționale spaniole

Dansurile latino sunt cunoscute în lumea întreagă prin mișcările lor expresive și ritmurile autentice ori pasionale. Proveniența lor se împarte pe diferite țări. Astfel, în Cuba vom regăsi rădăcinile unor dansuri precum rumba, salsa, în Brazilia samba, în Republica Dominicană merengue, bachata iar în Spania passo-doble și flamenco.

Pamflet: pensionarea muzelor

Conform legendelor, muzele erau ființe încântătoare care aduceau inspirație creatorilor de arte.... Bag seama, însă, că ele nu prea mai poposesc pe aceste plaiuri mioritice, având în vedere zecile de porcării care se publică... Evident, inclusiv ale mele, din momentul de față...

Aceste muze erau în număr de nouă, fiice ale lui Zeus, fiecare dintre ele având... meseria ei...

Stresul

Există șase mituri legate de problematica stresului. Risipindu-le, avem posibilitatea de a ne înțelege problemele și de a acționa asupra lor.

1.Stresul este la fel pentru toată lumea

FALS! Stresul este perceput diferit de fiecare dintre noi. Ceea ce este stresant pentru o persoană, poate să nu reprezinte un factor de stres pentru o alta.

2.Stresul este întotdeauna dăunător

FALS! Stresul poate fi “sărutul morții” dar, și „sarea și piperul vieții”.

Controlul stresului ne face fericiți. În schimb, dacă ne scapă de sub control, stresul poate ucide.

Costume tradiționale spaniole

Costumele spaniole diferă în funcție de regiunea din care provin, căutând să-și exprime prin portul lor, identitatea națională. Astfel, andaluzienii, catalanii, bascii și celții au fiecare în parte o costumație distinctă.

În Castillia, rochiile feminine au poalele lucrate în volane și clini, în nuanțe distincte, folosind culori vii și purtându-le prinse la mijloc cu un elastic, în așa fel încât să se poată evidenția talia.

Kabbalah

Termenul provine de la cuvântul kibbel= a primi prin tradiție.

Reprezintă un sistem filosofic religios, născut în perioada babiloniană, a captivității evreilor dar care s-a consolidat cu mult mai târziu, in perioada iudaismului, datorită școlilor ebraice.

Kabbalah combină doctrinele lui Pitagora și Platon, cu doctrine orientale, creând un sistem mitologic și filosofic mistic.

Ea cuprinde o parte practică și una teoretică. Pe partea teoretică, se povestea despre Dumnezeu și atributele sale iar pe parte de practică se arăta cum pronunțarea diferitelor nume ale lui Yahweh pot produce fenomene și obiecte dorite.

Etichetarea

Omul adoră, în general vorbind, etichetele și etichetarea celor din jurul lor. Dacă, deunăzi, etichetele erau lipite numai pe borcane, astăzi, ele au trecut de la pantaloni și diferite accesorii, la oameni.

Așa cum vestimentațiile sunt denumite: Versace sau Armani, și oamenii sunt denumiți ca fiind: proști, handicapați, cretini etc. Însă, dacă ești mai norocos, primești o etichetă mai plăcută sau mai frumoasă auzului.Dacă nu, ce ți-e scris, în frunte ți-e pus...sau spus, în cazul de față.

Dar, nu se oprește totul aici.

Din bucătăria spaniolă

Dacă la francezi bucătăria este o artă, la spanioli putem vorbi, fără să exagerăm, de o reală istorie- la propriu. Influențele culinare ale civilizațiilor care au poposit pe teritoriul hispanic, au dat naștere unor rețete diversificate și chiar originale. Astfel, măslinele au ajuns în Peninsula Iberică prin intermediul fenicienilor, uleiul prin intermediul romanilor, în timp ce populația hispanică exporta grâu și carne de porc.

Timiditatea

Mi-am permis să intru puțin și în sfera psihologicului. Am zis că dacă tot m-am pus pe creat un cocktail cultural, atunci să fie pe deplin... Evident, încă nu are toate ingredientele dar, pe viitor, cu puțin noroc, va deveni băutura perfectă pentru mintea și sufletul unora.

Cert e că am decis să încep domeniul cu un subiect bazat pe timiditate. Cu toții putem avea momente de frustrare sau ne simțim complexați. Însă, timiditatea acutizează aceste stări...le permanentizează și fac din individ un om retras și inhibat.

Dansuri tradiționale indiene

Întotdeauna, indienii au pus accent pe ideea de dans. Prin diferite stiluri muzicale, ei au redat povești ample și expresive sau erau jucate cu un anumit scop. Astfel, dansul Ghumura avea rolul de a crește adrenalina războinicilor și se dansa doar înainte de lupte, Padayani era interpretat pentru a aduce sănătate, belșug și protecție. Sattriya reprezintă un stil de dans care, cândva, exprima diferite legende mitologice și era dansat doar de către călugări. Din Sattriya s-a desprins stilul Sattriya Nritya, dansat atât de bărbați, cât și de femei, exprimând povești aflate în afara celor mitologice.

Civilizația spaniolă

Spania se poate lăuda cu un bagaj cultural și istoric complex, având în vedere numărul variat de civilizații care i-au călcat pragul: musulmani, romani, greci, fenicieni etc.

Numele de Spania provine din latinescul Hispania, termen preluat de către romani prin intermediul fenicienilor. Astfel, rădăcinile cuvântului Hispania s-ar regăsi în cuvântul fenician(punic) Isephanim, care ar însemna Coasta cu Iepuri.

Dansuri tradiționale rusești

Dansurile rusești se pot împărți în două categorii: balet și dansurile tradiționale.

Baletul rusesc este renumit prin grația, exigentă și performanțele atinse, în întreaga lume.

"Jocurile" tradiționale, însă, erau dansate doar de către țărănime, nu și de aristocrații vremii.

Produse tradiționale franțuzești

Francezii sunt renumiți în toată Europa pentru arta lor culinară distinctă, perfecționistă și de mare clasă. De la invenții precum foietajele ori aluatul franțuzesc, până la supele preparate din fructe de mare, alăturându-li-se un vin de tradiție, francezii au ajuns, astfel, să capteze, și, totodată, să captiveze prin numeroasele lor rețete autentice.

Costume tradiționale nemțești

Costumele tradiționale nemțești cuprindeau, ca și parte de vestimentație principală: dirndl, lederhosen, tracht, trachten și gamsbart. Dirndl este o rochie specifică regiunii de Sud a Germaniei, creată după modelul uniformelor purtate de funcționarele austriece din perioada secolului al XIX-lea.

Timpul

Timpul: cel mai mare dușman al nostru...Nu avem niciodată timp pentru oamenii dragi și nici măcar pentru noi înșine. Suntem obsedați să ajungem la timp sau presați de minutele care trec încât uităm de lucrurile importante din viața noastră: nu mai știm să ne bucurăm de clipele petrecute alături de prieteni, nu mai avem răbdarea de a ne asculta unii pe ceilalți, uităm de noi înșine axându-ne pe cele mai minuscule probleme, uităm chiar și de existența celor care ne iubesc cu adevărat, acordând prioritate unor proiecte lispite de suflet.

Civilizația indiană

India, formată în Valea Indusului, reprezintă o parte a civilizației și culturii asiatice. Etimologia cuvântului cuprinde mai multe variante. Una dintre evoluțiile termenului, presupune ca rădăcina numele de Sindhu, de origine sanscrită. De aici ar proveni denumirea persană de Indu/, din care a generat, la rându-i, cuvântul Ind.

Costume tradiționale românești

La capitolul costume tradiționale, România este una dintre țările europene, care se poate lăuda cu o bogată gamă de vestimentație și motive populare, atribuite și împărțite pe regiuni.

Astfel, un costum transilvănean se diferențiază ca și cusături, textură și broderii, de unul provenind din zona Moldovei sau de un altul creat în partea dobrogeană a țării.

Rețete cu specific grecesc

De-a lungul timpului, arta culinară și rețetele ingenioase ori tradiționale, s-au răspândit întotdeauna pe teritoriile poparelor învecinate și nu numai. Astfel, musacaua a ajuns un fel de mâncare întâlnit nu numai la turci sau greci dar, inclusiv pe plaiurile noastre mioritice.

Măslinele ori uleiul de măsline, lămâile ori strugurii, sunt alimente cunoscute și răspândite în toată lumea, iar fructele de mare le regăsim nu numai în rețete tradiționale spaniole dar și franțuzești sau grecești.

Civilizația franceză

Denumirea de Franța a plecat de la numele Francia, termen, dealtfel, destul de disputat de-a lungul timpului datorită rădăcinilor sale etimologice.

Unii susțin că ar fi de origine germană și că denumirea ar fi plecat chiar de la populația francă, cea care-și avea habitatul pe teritoriul pe care s-a și constituit, mai târziu, Franța.

Crăciunul

Inițial, Crăciunul a reprezentat o sărbatoare păgână ce presupunea celebrarea Zeului Mithra (Zeul Soarelui), și marcarea perioadei solstițiului de iarnă, simbolizând nașterea Soarelui.

În aceeași perioadă a iernii și a lunii decembrie, păgânii mai sărbătoreau Saturnaliile și Juvernaliile.

Istoricul vrăjitoriei

Dacă vă așteptați să vă povestesc în acest articol despre Mama Omida sau Harry Potter, ori alte circuri sau comedii de râsul curcilor, vă înșelați amarnic. Nu-mi pierd vremea sau timpul cu așa ceva. Altceva mă interesează ca și subiect. Strict academic! Dar, dacă vreți să mă considerați vrăjitoare, nu aveți decât:)) Doar că va trebui să știți că ritualul practicat de mine, din an în Paște:D... este cel al rugăciunii și dacă aveți nevoie de așa ceva...well...avem biserici:))

Atlantida

Probabil, mulți dintre voi ați auzit povești despre orașul ascuns sau orașul acoperit de ape. Unii dintre voi ați văzut filme documentare, ați citit sau ați căutat informații cu privire la istoria Atlantidei; alții v-ați uitat la acele banale desene animate, care ascund, în realitate, o adevărată legendă a ceea ce însemna orașul perfect sau poporul perfect, numit atlanți.

Primele relatări vin din partea lui Platon. De atunci și până în zilele noastre au apărut diferite locații în care se presupune c-ar fi existat acest oraș. Dovezile sunt incontestabile și atestă cât se poate de clar existența acestui popor.

Valhalla

Până să ajungem să vorbim despre Valhalla, trebuie, mai întâi de toate, să discutăm câte ceva despre vikingi. Ei erau de origine scandinavă, migratori și renumiți pentru atitudinea lor războinică... dar, ocupațiile lor zilnice constau și în meșteșugărit sau comerț. Numele de viking înseamnă: războinic pe mare iar această denumire au purtat-o timp de 273 de ani, până în anul 1066, dată la care Wilhelm Cuceritorul (sau William) a devenit rege al Angliei.

Vikingii erau de sorginte păgână. Interesant este faptul că, deși au posedat o cultură proprie, majoritatea vikingilor, mai cu seamă cei stabiliți în Britania, s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism fiind, practic, asimilați. Interesant DAR, nu și uimitor.

Pamflet

Nu știu alții cum sunt dar, eu, când mă uit la țara mea, descopăr că ne-am câștigat independența degeaba.Suntem întocmai unor pușcăriași care, ieșiți din pârnaie, n-au nici cel mai mic habar de cum și-ar putea folosi libertatea redobândită.Avem, cică, dreptul la cuvânt... Dhaaaa...care va să zică...acum nu ne mai resemnăm în tăcere...Ne resemnăm înjurând, nu?

D'ale lui Caragiale

           Mă uit în jurul meu și mă minunez pe zi ce trece, gândindu-mă la epoca de glorie a lui Caragiale și întrebându-mă dacă ar trebui să râd de ceea ce văd...sau să plâng...În caz că nu știți CINE a fost Caragiale... ei, bine...un scriitor care ironiza prințipurile și moravurile soțietății... Probabil, unii se vor mira de ce am făcut o astfel de precizare banală...

La o șuetă despre modă

Probabil, vor fi multe voci care se vor întreba ce mama naibii caută un astfel de articol printre celelalte. Nimic mai simplu: mulți se pretind a fi cunoscători ai modei dar, puțini o știu cu adevărat. Evident, totul a plecat de la o întâlnire avută într-un club, plin cu pițipoance. Vedeți voi? Foarte mulți creatori de modă au spus că a arăta precum o sorcovă nu înseamnă că ești în trend. Iar în ultima vreme am fost orbită de atâtea sorcove care se pretind a cunoaște moda încât, m-am văzut cumva nevoită de a explica vreo câteva boabe despre ce a însemnat și ce înseamnă ea... în adevăratul sens al cuvântului.

Simbolistica pisicii

M-am apucat să scriu un astfel de articol dintr-un simplu motiv. Am auzit atâtea minuni cu o conotație negativă, legată de simbolul pisicii, încât am stat și m-am tot întrebat cu ce e de vină bietul animal că s-a născut....pisic și nu câine. Mai întâi, vreau să explic faptul că s-a recurs la simbolistică, în general, din pricina nevoii omului de siguranță și, în funcție de cum i-au dus capul, oamenii au început să atribuie atât animalelor, cât și obiectelor, păsărilor etc etc diferite însemnătăți menite să îi facă pe bipezii societății noastre să se simtă în siguranță sau avertizați de vreo primejdie.

Oktoberfest

Oktoberfest sau Festivalul lunii octombrie, este o sărbătoare tradițională nemțească, ține două săptămâni și se serbează la München.

Totul a pornit de la o cursă de cai, organizată cu ocazia nunții lui Ludovic I al Bavariei cu Therese de Hildburghausen. Denumirea de Oktoberfest a fost dată chiar de prințesă.

Puterea gândului și a cuvântului

Nu am să încep cum, probabil, vă așteptați, cu acel citat din Biblie în care se spune că la început a fost Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu... Și nici nu are a face acest comentariu al ideilor mele cu vreo descriere evlavioasă. Departe de așa ceva. Dar, nici nu pot nega ideea că gândurile și cuvintele noastre ascund, dincolo de aparența lor banală, o putere a materializării. Nu doar religia atrage atenția asupra acestui fapt ci, și parapsihologia și nu numai.

1.În primul rând, gândurile noastre emit anumite energii, de rezonanță joasă sau înaltă, respectiv negative sau pozitive.

Listă de greșeli gramaticale

1.Ce-ea ce....Corect: CEEA CE (este un pronume relativ compus).

De unde necesitatea unei cratime?! Cei care folosesc asa ceva în scriere au, probabil, o logică proprie.

2.Cânt-am....Corect: CÂNTAM (este un verb, la timpul imperfect).

Imperfectul se conjugă astfel: Eu cântam, Tu cântai, El cânta, Noi cântam, Voi cântați, El cânta.

Vedeți voi vreo cratimă pe undeva?

Lăzărelul

Lăzărelul sau Sâmbăta lui Lazăr este o sărbătoare a primăverii, tipică zonei dobrogene a României și care se serbează înainte de Paște, în sâmbăta Floriilor. Tot atunci se serbează și: învierea lui Lazăr, Lazăr cel sărac și Moșii de Florii.

Există mai multe povești și legende. Conform uneia dintre ele, Lazăr pleacă pe câmp, cu oile. Acolo, vrând să taie niște crengi, cade din copac și moare.

Manifestarea Binelui și a Răului

Pentru a înțelege manifestarea celor două forțe universale, trebuie mai întâi conștientizat raportul dintre cele două energii. Binele este cel care a creat răul pentru a exista un echilibru în Univers și NU invers. Tocmai de aceea răul va fi întodeauna subordonat Binelui. În al doilea rând, cea mai mare teamă a omului este aceea de alegere a binelui, în defavoarea răului, tocmai pentru că ființa umană nu înțelege manifestarea celor două forțe în Univers. În al treilea rând, răul este lăsat să se manifeste pentru că omul are capacitatea de a-l transforma într-un bine permanent.

Fericirea sintetică

Mulți au auzit de ea dar, puțini înțeleg ce înseamnă; accedem cu toții la ea fără să-i realizăm efemeritatea... sau, dacă o conștientizăm, nu putem renunța la ea. Psihologic și științific, ea se datorează lobului frontal al creierului care poate activa diferite tipuri de fericire sintetică: de la trăiri și visatul cu ochii deschiși, (de care avem parte doar în mintea noastră) și până la achiziționarea de produse menite să satisfacă un moft și să activeze acea falsă fericire.

Trist dar, adevărat: întreaga noastră societate modernă se desfășoară mai mult pe o fericire sintetică decât pe una reală.

Însemnul Fiarei

Acest articol este o simplă speculație. Pentru că s-a tot vorbit de Apocalipsa care vine dar, nu mai apare (scuzată-mi fie ironia ieftină), am ales să-mi dau și eu cu părerea asupra unuia dintre acele fenomene apocaliptice, respectiv însemnul Fiarei. Știm cu toții că unii spun că e un semn văzut, alții nevăzut, alții că ar fi un cip sau un card care poate avea cifrele 666, alții susțin că ni se vor implanta cip-uri pe mâna dreaptă sau în frunte.

Steaua. Semnificații și simboluri

Ce subiect stupid și banal, nu? Așa credeam și eu, până să descopăr cam cât de puține conexiuni poate face creierul uman, într-o conversație ținută, la plictiseală și în cadrul căreia încercam să rememorăm diferite momente interesante ale adolescențelor noastre zbuciumate. Probabil, vă întrebați ce legătură are așa ceva cu steaua...Ei, bine, are! Undeva, prin clasa a noua, la română, ni s-a dat ca temă un simplu cuvânt: STEAUA; și ni s-a spus să căutăm diferite conotații ale acestui cuvânt banal, fără să ni se precizeze prea multe. Atunci, fiecare dintre noi a venit cu câte ceva.